Nașterea Domnului

Ca in fiecare an, luminatul praznic al Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negraita bucurie duhovniceasca, pentru ca aceasta zi reprezinta implinirea fagaduintelor si nadejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la inceput, ca indemn de calauza pe drumul ce duce spre mantuire.

Ascultand istorisirile minunate din Sfanta Evanghelie despre cele petrecute in noaptea sfanta a Nasterii, simtim in inimile noastre o tainica chemare de a porni cu cugetul pe urmele magilor de la Rasarit, cu ochii atintiti spre steaua calauzitoare spre Betleem, unde s-a nascut Hristos. Acolo, in pestera, in ieslea cea saraca, Pruncul nou-nascut a venit pe Pamant sa sfinteasca pe om, sa-l faca salas dumnezeiesc. Impreuna cu pastorii auzim si traim si noi frumusetea fermecatoare a cantarii ingeresti: ,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!". Aceste sfinte intamplari din Betleem trezesc in sufletele noastre in primul rand recunostinta pentru nemasurata dragoste a Tatalui Ceresc fata de noi, oamenii, si pentru marea jertfa pe care a facut-o prin Fiul Sau ca sa ne mantuiasca.

An de an bucuria sarbatoririi Nasterii Domnului pune stapanire pe intreaga noastra fiinta. Este, de fapt, partea comuniunii noastre la bucuria cea sfanta si fara de sfarsit a vietii dumnezeiesti, pe care o zugraveste Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan cand afirma: ,,Viata s-a aratat si am vazut-o si va marturisim si va vestim viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua" (I Ioan 1, 2-3). Aceasta marturie exprima o lucrare vie, caci prin Intruparea si Nasterea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos ne-a adus-o si ne-a impartasit-o ca viata dumnezeiasca, nemuritoare. Descoperindu-se oamenilor ca ,,painea vietii" (Ioan 6, 48) si lamurind ca aceasta paine este Trupul Sau pe care il va da pentru ,,viata lumii" (Ioan 6, 51), Mantuitorul Iisus Hristos a ridicat viata omeneasca la plinatatea vietii dumnezeiesti si a aratat, peste veacuri, ca viata este bunul si darul suprem de care trebuie sa se bucure nu numai omul, ci si intreaga faptura. Sarbatoarea Nasterii Domnului este, astfel, sarbatoarea vietii. Prin Intruparea sa, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit valoarea si frumusetile vietii. Mantuitorul a venit in lume pentru a da un sens nou existentei omenesti.

,,Ziua de nastere a Domnului este ziua de nastere a pacii", spune un sfant parinte al Bisericii, intrucat Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamant ca sa impace pe om cu Dumnezeu si pe oameni intre ei. O frumoasa cantare bisericeasca indeamna:

,,Hristos se naste, mariti-L!

Hristos din ceruri, intampinati-L!

Hristos pe Pamant, inaltati-va!"

Totul este bine cand traim in liniste, iar bucuria noastra este deplina cand avem siguranta zilei de maine.

Hristos a coborat din ceruri, pentru ca noi sa-i iesim intru intampinare prin trairea virtutilor care duc la desavarsire. Sa avem, asadar, mereu in inimile noastre fiorul sfant, trait de magii care au mers sa se inchine Mantuitorului, aducand daruri Celui ce S-a facut om, pentru ca noi sa ne indumnezeim prin credinta si faptele noastre.

Purtand in inimi si in cugete bucuria acestei sfinte sarbatori, va doresc tuturor sa o petreceti cu pace, sanatate si alese bucurii, potrivit datinilor strabune.

Traditii de Craciun

Crestinismul si solstitiul de iarna

Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost stabilita de catre biserica crestina, ca sarbatoare aparte, la 25 Decembrie.

Adusa din Orient de armata, religia lui Mithra (zeul soarelui), un cult iranic cu radacini vedice, invadeaza intr-un timp relativ scurt toata lumea romana, ajungand sa-si faca cel mai mare numar de aderenti, astfel incat sarbatoarea in cinstea acestui zeu, ca zi de nastere, este definitiv fixata in calendarul roman (catre sfarsitul secolului III) la 25 Decembrie. Tot la aceasta data, lumea cea veche serba si cresterea luminii care biruie puterile intunericului.

Colindele

Incepand cu noaptea de 23 spre 24 Decembrie, de la miezul noptii si pana la revarsatul zorilor ulitele satelor rasunau de glasul micilor colindatori. In orase intalnim colindatori odata cu lasarea serii si pana in miez de noapte. Cu traista dupa gat, cu bata in mana si caciula pe urechi, colindatorii merg din casa-n casa si striga la ferestrele luminate:

"Buna dimineata la Mos Ajun,

Ne dati ori nu ne dati",

si daca cei din casa intarzie a le deschide usa spre a le imparti colindeti, incep sa cante mai departe:

"Am venit si noi odata

La un an cu sanatate,

Si la anul sa venim

Sanatosi si va gasim.

Ne dati, ne dati,

Ori nu ne dati"

Cu acest prilej gazda le imparte colindete: covrigi, nuci, mere, colacei de faina framantati si copti chiar in acea noapte a Mos Ajunului.

In ajunul Craciunului, ca si in ajunul Anului Nou in toate provinciile romanesti copiii formeaza grupuri si pornesc pe la casele gospodarilor cantand cantece ce a