Nașterea Bisericii Creștine Române

Crestinismul este a doua mare religie monoteista a lumii, intemeiata pe invatatura, persoana si viata lui Iisus, numit si Mesia (Mantuitorul) in limba greaca Hristos. Asadar crestin inseamna adeptul invataturii lui Iisus Hristos. Crestinismul s-a nascut in partea orientala a Imperiului roman in secolul I al erei noastre, numita si era crestina. El s-a facut cunoscut gratie discipolilor lui Iisus si unor scrieri elaborate in primele secole ale erei crestine. De asemenea, prima carte a Bibliei, Vechiul Testament, creatie a poporului evreu, dupa cum am vazut, prezinta semintia lui David in care se va naste Iisus, precum si primul Legamant cu Dumnezeu, pe care Iisus il va intari, tot in Vechiul Testament este prevestita, in mai multe randuri venirea lui Mesia. Asa cum spune Biblia, itemeierea Bisericii noastre, a avut loc la Cincizecime, atunci cand Duhul Sfant - in chipul unor limbi ca de foc - S-a pogorat asupra Sfintilor Apostoli, aflati in Ierusalim. Au fost botezati atunci ca la trei mii de suflete, constituindu-se astfel prima comunitate sau obste de credinciosi. Dupa anumite marturii istorice intre care si o relatare a lui Eusebiu din Cezareea Palestinei, primul istoric bisericesc ca si dupa traditia locala, ca si unele toponime din Dobrogea si din stanga Prutului, atesta de asemenea prezenta si propovaduirea Sfantului Andrei in aceste locuri, intre Dunare si Marea Neagra Dobrogea de mai tarziu, cunoscut in izvoarele antice sub numele de Scitia. In anul 46 al erei crestine teritoriul respectiv a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior, iar in anul 297, in timpul lui Diocletian, a devenit o provincie aparte, numita Scythia Minor. Traditia privitoare la aceasta predica apostolica in Scitia este intalnita in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei imparatului Decius (249-251), In sprijinul evanghelizarii acestui teritoriu de catre Sfantul Andrei, se pot invoca si cateva marturii indirecte. Exista, de pilda, cateva colinde si creatii folclorice dobrogene si din stanga Prului. Crestinismul in Dacia in anul 106, imparatul Traian a cucerit o parte din teritoriul fostului stat al geto-dacilor, condus de regele Decebal, care a fost transformat in provincie romana (Transilvania, Banatul, Oltenia si o parte din Muntenia de mai tarziu). In urma acestor schimbari de ordin politic-teritorial, s-au creat conditii favorabile pentru propagarea noii invataturi si in nordul Dunarii. Se poate vorbi de anumiti misionari neoficiali recrutati dintre colonisti, soldati din armata romana, negustori sau sclavi, care imbratisasera credinta crestina inainte de a veni in Dacia. In secolul al III-lea numarul acestor misionari laici a sporit prin anumiti captivi crestini - pe care gotii - stabiliti atunci in teritoriile nord-dunarene - ii aduceau aici din Asia Mica, unde crestinismul era cunoscut din veacul apostolic. Din randul lor, unii erau hirotoniti ca episcopi ...