Morala creștina

Crestinismul are la temelie invatatura unica si suprema a Mantuitorului Hristos. Credinciosii isi conformeaza viata cu aceasta invatatura, traind intens pe toate planurile vietii spirituale, in comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu semenii, in drumul lor spre obtinerea mantuirii care ne-a fost adusa obiectiv de Iisus Hristos prin Intrupare, Viata si Invatatura Sa, Patimi, Cruce, Inviere si Inaltare, ramanand ca roadele sa ni le insusim fiecare in parte prin har, credinta si fapte bune in Biserica. Deci crestinismul nu este un sistem filosofic, o suma de filosofii sau o doctrina religioasa.

Crestinismul, cu invatatura si morala sa superioare, apare pe fondul lumii greco-romane unde excelasera celebre scoli filosofice care dadusera lumii mari intelepti: Heraclit din Efes, Protagoras, Socrate, Platon, Aristotel, etc. Dar aceste sisteme filosofice, care aveau si o etica, n-au putut impune norme etice si n-au putut influenta decat in mica parte viata adeptilor, uneori nici chiar intemeietorii sau conducatorii scolilor filosofice respective neputand respecta sentintele etice pe care le enuntasera. Ne vom referi indeosebi la filosofia si etica antica greaca deoarece majoritatea sistemelor de etica din cursul istoriei isi au izvorul in filosofia antichitatii. Aceste sisteme in decursul istoriei eticii sunt numeroase, de aceea noi vom folosi denumirea generala de etica filosofica, termen care desemneaza indeosebi aspectul teoretic al sistemelor etice din decursul istoriei, reflexiunile filosofice asupra principiilor generale ale moralei. Chiar de la primii filosofi greci etica n-a insemnat decat unul si acelasi lucru: "studiul reflexiv a ceea ce este bun sau rau in aceasta parte a conduitei umane de care omul este, mai mult sau mai putin, responsabil in mod personal". Problema centrala a teoriei etice antice si medievale era: cum poate omul sa ajunga la fericire? inainte de Renastere se gandea in general ca oamenii erau ordonati prin natura lor sa ajunga la o tinta finala, dar aceasta perspectiva globala difera la diversi filosofi. Teoriile etice moderne si contemporane se intereseaza mai ales de problema ratiunii practice si a datoriei.

Insa Morala crestina nu este o simpla implinire de catre crestin a unor datorii care nu-l duc nicaieri in aceasta viata pamanteasca si ii asigura doar o rasplata exterioara in viata viitoare. Aceste datorii sunt pentru planul exterior al vietii umane, pentru o convietuire ordonata de pilda. Dar in Morala crestina nu este de ajuns atat. Intervine iubirea crestina, jertfelnica, daruitoare, care se cere implinita, deci accent pe "cele dinlauntru", pe interiorul omului. "Actiunea libera este intotdeauna transpunerea in fapta a sufletului, expresia lui concreta, exterioara. Si valoarea ei nu izvoraste din aspectul ei exterior, ci din sufletul ei, din izvoarele ei launtrice. Inlauntru este radacina, acolo este seva datatoare de viata din care rasar frunzele, florile si roadele".

Crestinul duce o viata in Hristos, viata adevarata, plina de florile virtutilor, in iubire jertfelnica, si creste treptat (nu dintr-o data) in Hristos, o zidire in Duhul lui Hristos, inca din cursul vietii pamantesti, caci implinirea si trairea invataturilor Sale transforma ontologic fiinta lui. De aceea cand vorbim de Morala crestina nu trebuie s-o intelegem ca pe o disciplina pur stiintifica, teoretica, ci ca pe o explicare sau descriere a vietii credinciosilor in Hristos, in Biserica Sa.

In general Morala crestina are cateva puncte de convergenta cu etica filosofica, dar in fond ele se deosebesc radical. In cele ce urmeaza ne-am propus sa analizam si sa prezentam raportul dintre ele.

1. Asemanari intre Morala crestina si etica filosofica

Morala crestina si etica filosofica, in ciuda faptului ca le despart multe puncte deosebitoare, au si puncte de contact, asemanatoare, dar pe care le ating din planuri deosebite.

Ambele au in comun faptul ca in preocuparile si observatiile lor se afla omul si manifestarile sale morale. Etica filosofica presupune, in general, ca scop al vietii omului fericirea pe care o obtine aici pe pamant, iar firea decazuta a omului se reface numai prin mijloace umane; dupa Morala crestina, scopul vietii omului este tot fericirea, desavarsirea, sfintenia, dobandirea mantuirii in sensul adevarat al cuvantului, care incepe aici pe pamant, este un proces indelungat si se continua in viata de dincolo, iar firea decazuta a omului se restaureaza numai cu ajutorul harului divin.

Insa, facem precizarea ca numai Morala crestina cu invatatura sa superioara daruieste credinciosului mntuirea in sensul adevarat al cuvantului. Unele sisteme etice vorbesc de o fericire a omului, dar aceasta nu este adevarata sa mantuire si nu se ridica la sublimitatea actului mantuirii din Morala crestina.

Ambele aceste doua domenii intreprind aceleasi cercetari asupra realitatii factorului moral, asupra legilor actiunii morale si asupra manifestarilor morale generale.

Etica filosofica pune cel mai mare accent pe ratiunea umana ca fundament al moralitatii, fiind astfel intelectualista, in timp ce Morala crestina trebuie sa cuprinda si faptele omului pe care le savarseste in conformitate cu firea sa umana dar raportate la o Fiinta absoluta, identica cu Binele suprem - Dumnezeu, altfel natura umana a credinciosului ar ramane numai o norma incompleta si nesigura pentru adevarata moralitate crestina. Raportand lumea creaturilor la Creatorul acestora si la scopul urmarit de El prin creatie se poate vorbi de natura lucrurilor ca despre cea mai apropiata norma a moralitatii. Morala crestina tine cont intr-o oarecare masurari de concluziile eticii filosofice dar fara ca Morala crestina sa fie considerata ca o continuare, intregire sau terminare a eticii filosofice. Caci Dumnezeu este Creatorul si Proniatorul atat al lumii creaturilor, cat si al imparatiei harului prin Hristos si de aceea Morala crestina si etica filosofica se afla in general intr-un raport de gradatiune si de calitate, nu de opozitie.

Morala crestina presupune pe cea filosofica "in modul in care constiinta crestina presupune stiinta moralei din fire a omului". Preceptele morale nu sunt accesibile numai celor ce cred in Hristos, ci valabile pentru toti oamenii din toate timpurile si locurile. Conform invataturii crestine atat Revelatia supranaturala, cat si cea naturala au un singur izvor: Dumnezeu - Binele suprem.