Mărturisiri

Viata

Sf. Augustin s-a nascut la Tagaste (astazi Souk Ahras), Numidia, in nordul Africii, in anul 354. Tatal sau, Patricius, era pagan iar mama sa,(sfanta Monica), era o practicanta exemplara a crestinismului. Educatia elementara a lui Augustin, primita in orasul natal, era crestina. A invatat mai apoi la Madaura si Cartagina. Aici a intrat pe drumul pacatului, dupa cum spune in Confesiuni, adica a dus o viata carnala si a avut un fiu din flori, Adeodatus . Inainte de a se crestina, a fost adeptul mai multor culte si orientari filozofice, in special maniheismul si a tratat problema diviziunii clare intre bine si rau, fiind preocupat de problema originii raului . La acea data, Augustin considera religia mamei sale drept superstitie.

In anii 373 - 383, Sf. Augustin este profesor de Retorica, intii la Tagaste si apoi la Cartagina. In aceasta perioada, s-a ocupat de dialogul Hortensius de Cicero, care indeamna la iubirea intelepciunii eterne, lucru care ii va schimba viata, luand o turnura decisiva: Sf. Augustin va deveni manihean. Dar dupa scurta vreme, episcopul manihean Faustus nu ii poate raspunde la intrebari, iar Augustin se retrage din secta. Pleaca la Roma pentru a intemeia o scoala de Retorica, dar, neavand succesul la care se astepta, in 384 calatoreste la Milano unde il cunoaste pe episcopul crestin Ambrozie.

Se dedica apoi studiului in Noua Academie Platonica, influentata atunci de scepticism. Invataturile conform carora trebuia sa se multumeasca cu pozitia sceptica a adevarului probabil nu il vor multumi. Il intalneste pe Sfantul Ambrozie, asista la predicile acestuia si viata sa trece printr-un nou moment de cotitura. Regasind acea fervoare pentru cautarea adevarului absolut, studiaza invatatura platoniciana, incercand, in acelasi timp, sa lupte cu tentatiile sale carnale .

Tocmai cand se gandea sa se casatoreasca cu mama copilului sau din flori, spre a da legitimitate acelei relatii din tinerete, se implica intr-o noua poveste amoroasa. Este un moment de maxima tensiune in constiinta sa. Acesta este momentul celebrei sale convertiri, relatata in cartea a opta din Confesiuni.

Retras in gradina pe domeniul Cassiacus, spre o ,,dramatica examinare a adancurilor fiintei sale", Augustin are un moment de revelatie sub un smochin: aude o voce a unui copil din casa vecina, spunand: ,,Tolle, lege; tolle, lege" (,,ia si citeste; ia si citeste!"). Nu-si amintea insa nici un cantec de copii care sa contina aceste vorbe si, imediat, si-a dat seama ca ii vorbise o voce divina . Luand ,,Cartea apostolului", a citit primele cuvinte care ii cazura sub ochi: ,,Nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija fata de trup sa nu o faceti spre pofte" . Acesta este momentul convertirii sale, hotaratoare in acest sens fiind influenta episcopului Ambrozie, care l-a si botezat, in noaptea de Pasti a anului 387.

In 389 revine la Tagaste, unde intemeiaza o comunitate monahala. Se dedica studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului si a altor erezii. In 391 devine preot la Hippo Regius,, iar in 395 Episcop. Moare in 430, dupa treizeci si cinci de ani dedicati activitatii episcopale .

Marturisile

Confessiones = Marturisiri , in 13 carti , scrisa intre 397--401, in care povesteste cu sinceritate intamplarile vietii sale, caderile si scaderile sale personale, pana la moartea mamei sale, survenita in toamna anului 387, la Ostia .

Fericitul Augustin a scris aceasta lucrare intre anii 397--401, deci in curs de cinci ani. Ea nu este o simpla biografie, ci o istorisire sincera si impresionanta a cresterii si evolutiei sale intelectuale, morale si spirituale din copilarie pana la moartea mamei sale, intamplata in toamna anului 387, deci din 354 pana in 387, cand el se afla in plina maturitate, avand atunci 33 de ani. S-au intrebat multi si se mai intreaba de ce a scris Fericitul Augustin aceasta lucrare? Istoricii si patrologii au dat diferite raspunsuri acestei intrebari, dar e mai bine sa aflam mai intai ceea ce ne spune Fericitul Augustin insusi.

Dupa ce istoriseste petrecerea sa la Madaura si Cartagina, el se exprima astfel:

,,Cui istorisesc eu acestea ? Nu Tie, Dumnezeul meu, ci, in fata Ta, ma adresez neamului meu, neamului omenesc, oricat de mica ar fi partea celor care pot sa dea peste aceste

randuri. Si de ce aceasta ? Pentru ca, desigur, eu si oricine citeste acestea, sa cugetam din ce abis trebuie sa strigam catre Tine. Caci ce este mai aproape de urechile Tale, decat o inima marturisitoare si o viata in armonie cu credinta ! "

Dupa ce a trecut prin ispitirile si patimile tineretii, Fericitul Augustin cauta fierbinte pe Dumnezeu cel indurator si iubitor de oameni. Asadar, se intreaba el, pentru ce Iti fac eu Tie istorisirile atator fapte ? Fara indoiala, nu ca sa le cunosti prin mine, ci ca sa indemn simtamintele mele si ale celor care citesc aceasta

1.Coman, Pr.Prof. Ioan, Patrologie,manual pentru Institutele Teologice, Ed.IBMBOR, Bucuresti, 1956.

2.Fericitul Augustin, Confessiones(Marturisiri), traducere Pr.Prof.dr. Ioan Ramureanu, editia a II-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994.

3.Marrou, Henri-Irenee, Patristica si umanism, traducere de Cristina si Costin Popescu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1996.

4.Idem, Sfantul Augustin si sfarsitul culturii antice, traducere de Dragan Stoianovici si Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997.

5.Suceu Alexandru, Curs de Patrologie, Roman, 1994.

6.Stefan Bernard Stef, Sfantul Augustin, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 1994.