Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu imprejurimile ei. In veacul al X???-lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o leaga direct cu albia raului de jos, facuse sa ajunga, pana departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica "Sfantul Nicolae Domnesc" rasfrang aceasta faima asupra intregii asezari adunata cu timpul in preajma lor: Curtea de Arges de mai tarziu.
Dupa documente si inscriptii, ca si in marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cand s-au grupat aici intaiele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea secolului al X?V-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui Scaun Domnesc si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc Valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare ,care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cand capitala se muta la Targoviste.
Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn sa ridice acest sfant locas sunt marturisite in slovele pisaniei, ce se afla asezata pe fatada de apus in partea dreapta a intrarii in pronaos.
Inceputa in 1514 si incheiata trei ani mai tarziu, pe 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de "manastirea Domniei mele de la Arges" si sa-I harazeasca "vama este la Ocna Mica de la Tirgoviste".
O alta pisanie in piatra asezata in anul 1793 pe fatada ei apuseana, desupra intrarii, mentioneaza si data sfintirii, amintind ca:
"Aceasta sfanta si Dumnezeiasca besereaca s-au ridicat din temelie intru slava si cinstea Adormirii Prea Sfiintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria, de cel intru sfant Dumnezeu binecredincios Io Neagoe V(oie)v(o)d Basarab si s-au tarnosuit la leat 1517 de Prea Sfintitul Patriarh al Tarigradului Kir Theolipt".
Ascultand nu numai legenda , ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab; adevar care reiese si dintr-o alta pisanie, aflata in biserica pe fata dinspre altar a partii superioare a inchipuitei usi de marmura prin care se intra in naos, unde se spune:
" Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Amin. Intru Hristos Dumnezeu bine cinstitorul Io Neagoe Voievod din temelie-am acest sfant si dumnezeiesc locas al Adormirei Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si am inceput a-l zugravi si nu l-am sfarsit, ducandu-ma in vesnicul locas. Rog pe celu ce Dumnezeu il va inalta dupa mine, sa-l savarseasca si sa zugraveasca chipul lui unde eu am poruncit. Si eu intru Hristos Dumnezeu, Io Radu Voievod am savarsit in zilele cigumenului chir Gheorghie, in anul 1526, luna septembrie, 18 zile."
Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati (1522-1529), odata urcat in scaun, a dat grabnica ascultare acestui legamant, consfinamant, consfitit si prin pisania din 10 septembrie 1526, care mentioneaza si numele lui Dobromir zugravul.
Carte bisericeasca tiparita cu binecuvantarea prea Sfintitului Calinic Episcop al Argesului si Muscelului
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
