Ioan Alexandru și iubirea de patrie

Poet al Logosului Vietii, cum l-a numit prof. univ. Sebastian Moldovan, Ioan Alexandru este si Poetul-Marturisitor al lui Hristos. Iar aceasta pentru ca el se eternizeaza prin Credinta, Nadejde si Dragoste in Poet al Neamului, Poet al Patriei fata de care simte Iubire, sincera si sfioasa, dincolo de tipare si clisee. Astfel, deloc intamplator, Ioan Alexandru publica in 1978 un volum-miracol prin esenta lui, Iubirea de Patrie. Recitit azi, din perspectiva omului postmodern care isi cladeste fiintarea pe-atatea precepte etico-sociale, si tot mai putin pe Credinta, Nadejde si Dragoste, volumul devine un adevarat laborator de creatie, analiza si intelegere a sensului rostuirii Neamului romanesc in istorie ca si in eternitate. Volumul Iubirea de Patrie este, asa cum marturiseste autorul, o culegere selectiva de texte publicate toate in presa noastra literara. Criteriul selectiei este calitatea cuvantului fata de Adevarul Patriei pe care doreste sa o slujeasca dupa cat ii sta in putinta. Plasmuit din aceasta perspectiva, volumul a fost subintitulat jurnal de poet, imprimandu-i-se in mod voit caracter confesiv, de marturie. Ma opresc in aceste randuri doar asupra textelor care fac aprecieri pertinente asupra rolului credintei pentru neamul romanesc, a influentei poetului intr-o cetate, intr-un popor pe care, prin harul poeziei sale, trebuie sa-l ocroteasca si sa-l lumineze. Naratia confesiva incepe astfel printr-o lectie de adevarat patriotism care innobileaza sufletul poetului crestin, prin asumarea datoriei de a-si iubi Patria, la fel de mult cum iubeste pe-aproapele sau. Asta deoarece Patria trebuie sa fie, pentru Poetul Cetatii si Poetul Marturisitor al lui Hristos, Aproapele - iubit, respectat, venerat, slujit, cu daruire si cu dragoste. In acest Aproape, Ioan Alexandru vede intreg Neamul sau romanesc fata de care se simte dator si responsabil ca de propria lui existenta si propria-i familie: Noi, scriitorii, avem o mare datorie fata de poporul nostru milenar: de a-i readuce in lumina experienta lui de-a lungul istoriei, vitejia lui, tenacitatea lui, spiritul de jertfa, puterea de lupta si de rabdare, nobletea si adancimea lui sufleteasca. In aceasta datorie sfanta fata de poporul sau, Ioan Alexandru isi construieste edificiul poetic prin raportare permanenta la Iubirea de Patrie, manifestata in Imnele Transilvaniei sau in Imnele Luminii. Viziunea poetului este autentic crestina: Patria inseamna mai intai pantecele Maicii care poarta grija copilului pentru a-l aduce la Lumina Vietii acesteia. Apoi este intaiul cuvant pe care il gangurim ca prunci, iar mai apoi este casa parinteasca. Poetul motiveaza aceasta prin convingerea ca iubirea dintre parinte si fiu este intaia comuniune de pe pamant. Parintele o iubeste pe Maica in lumina Fiului, maica este premergatoare fiului. Maica este ca o transparenta, ca o icoana a fiului, ca un vazduh sacru dintre parinte si fiu. Asadar, in conceptia lui Ioan Alexandru, Patria este Simbolul ...