Ideile mesianice despre patimile și învierea Domnului în Psalmi

Cercetând Vechiul Testament, fiecare credincios are posibilitatea să verifice ușor mesianitatea lui Iisus, însăși divinitatea Lui și să-L identifice cu Mesia cel prezis de profeți, în profețiile mesianice mâinile proorocilor au zugrăvit linie cu linie chipul Mântuitorului. Din depărtări de veacuri ei L-au întâmpinat cu prevestirile lor și L-au preamărit ca pe „Cel ce va zdrobi capul șarpelui”, supremă dorință a credincioșilor, mlădița cea din neam împărătesc, înțelepciunea lui Dumnezeu, părinte al veacului ce va să fi și împărat al păcii, Miel nevinovat spre slujba de jertfă izbăvitoare a tuturor, cum pregnant se exprima un teolog al zilelor noastre. Iisus a venit nu să strice, ci „să împlinească Legea”.

A împlini, însemna a trece de la școală Vechiului Testament la cea a Evangheliei, de la imagine la adevăratul chip .

În ceea ce privește persoana lui Mesia, în cadrul iconomiei mântuirii, cu care Dumnezeu vrea să salveze genul uman, am putea spune că găsim urme peste tot în Psalmi, desigur, nu spuse în mod clar, ci mai mult insinuări și aluzii foarte sărăcăcioase. Psalmii cu profeții mesianice despre patimile, moartea și învierea Domnului nu sunt prea mulți. Psaltire nu are, că profeții, locuri numeroase care să ne vorbească direct explicit despre persoana lui Mesia. Dar atâtea câte avem, aceste locuri ne dau sau ne sugerează o idee foarte înaltă despre statutul lui Mesia, idee ce va fi pe deplin înțeleasă numai după realizarea sa, adică după venirea lui Mesia.

Părinții Bisericii au găsit în Psaltire, la fel de mult ca și în celelalte cărți revelate, Taina lui Hristos, a Bisericii și a lucrării ei sfințitoare, Patimile și Învierea Mântuitorului și prevestirea sfârșitului lumii.

Sfântul Vasile cel Mare ne spune, în acest sens, ca „în psalmi este cu putință să găsești învățătura desăvârșită despre Dumnezeu, prevestirea despre venirea în trup a lui Hristos, amenințarea cu judecată, nădejdea învierii, frică de pedeapsă, făgăduințele slavei, descoperirile tainelor; toate sunt strânse, ca într-o mare și obștească vistierie, în Cartea Psalmilor”.

Sfinții Părinți arata și accentuează importanta psalmilor întemeindu-se mai ales pe împlinirea profețiilor întâlnite în aceștia, în Noul Testament și anume în persoana Lui Hristos.

Patimile Mântuitorului au început în ziua vinderii Sale de către unul din ucenicii Săi, acest lucru fiind profețit în psalmii 40,9; 54,14-15 și 108, 7.

În psalmul 40, 9 se spune: „Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.” Vinderea Mântuitorului de către Iuda Iscarioteanul (ucenicul Său), este prezentată în Noul Testament în toate cele patru evanghelii și chiar în Faptele Apostolilor. Amintim mărturia aflată la Matei 26,33: „Iar El a zis: Cei ce a întins cu Mine mâna în blid, acela mă va vinde... vai însă acelui om prin care Fiul Omului se va vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea și Iuda cel ce l-a vândut azis: nu cumva sunt eu Învățătorule! Răspuns-a lui: tu ai zis”.

Un alt psalm în care Părinții Bisericii au tâlcuit ca profețește trădarea lui Iuda este 54,14-15: „Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea și cunoscutul meu/Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în același gând!”

Iată cum tâlcuiește acest psalm Teodoret de Cyr: „David a zis psalmul acesta gonindu-se de Saul, când s-a strămutat și a fost silit a petrece în pustie. Dar el mai-nainte vestește vrăjmășiile iudeilor asupra Mântuitorului și mai-nainte zugrăvește Patimile Stăpânului. Căci David - care era prigonit de Saul, cel căruia îi făcea bine, și vândut de cunoscuți - mai-nainte vedea cu ochii Duhului că Stăpânul va pătimi la fel și va fi vândut și răstignit de cei ce primiseră facerile Lui de bine.”