Icoana, lumină dumnezeiască

PRIMELE ICOANE

Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si-a lasat chipul imprimat pe panza de trei ori:

- Prima data, a daruit chipul sau regelui Avgan al Edessei, pe care l-a vindecat de lepra. La porunca acestui rege Avgan, un pictor al sau a venit in Tara Sfanta, sa-l invite pe Mantuitor in Edessa, iar daca nu va voi sa vina, cel putin sa-L picteze, caci regele Avgan dorea macar sa-I vada chipul. Iisus Hristos, vazand ca trimisul regelui nu-l poate picta din cauza luminii ce-L inconjoara, S-a atins El Insusi de panza pictorului si Chipul sau a ramas imortalizat pe ea.

- A doua oara, mergand pe drumul spre Golgota, a daruit unei fecioare, Veronica, ce L-a sters de sudoare si praf cu mahrama sa,Chipul Sau Cel Dumnezeiesc, care s-a imprimat in mod miraculos pe aceasta mahrama. Insusi Veronica inseamna “Vera Icon”, adica “adevarata icoana”.

- A treia oara, si-a lasat Chipul Sau si toate urmele ranilor de pe trup, pe Sfantul Giulgiu cu care a fost infasurat in mormant care se poate vedea si azi in Italia, intr-o biserica din Torino.

Apoi, Santul Apostol si Evanghelist Luca, fiind pictor si doctor, a pictat inspirat de Duhul Sfant pe Maica Domnului la Bunavestire, si cand i-a aratat aceasta icoana Maicii Domnului, si Dansa a recunoscut ca asa a fost momentul, precum s-a zugravit in icoana si I-a zis: “Fiul meu si Dumnezeul nostru sa primeasca rugaciunile tuturor acelora care se vor ruga la acesata icoana, “Deci insasi Maica Domnului investeste cu putere icoana”.

SEMNIFICATIA ICOANEI

Cinstim icoana pentru ca atunci cand preotul sfinteste o icoana. Duhul Sfant se revarsa asupra ei. In fata icoanei inima trebuie sa se incalzeasca de o “caldura Sfanta”, care sa se asemene cu Caldura Duhului Sfant. Omul cand sta in fata icoanei, se inchina de fapt lui Dumnezeu, caci el rosteste “Doamne ajuta-ma, Doamne iarta-ma”. Icoanele noastre ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfintite, iar crestinii nu se inchina sticlei sau lemnului, ci lui Dumnezeu.

Privirea unei icoane trebuie sa produca sentimente de: rugaciune, remuscare, cainta, respect, dragoste sfanta. Icoanele trebuie pictate in culori suave, demne, decente, netipatoare. Privirea icoanelor ne trezeste dorinta de a ne ruga.

Icoana ne arata, ne pune in evidenta “originalul”, adica un lucru pe care nu-l avem in fata, caci daca ar fi de fata n-am mai avea nevoie de icoane. Existenta si cinstirea icoanelor izvoraste din dorinta crestinului de a se apropia de divinitate fara intarziere si mai ales din insuficienta firii omenesti. Din pricina acestor insuficiente de cunoastere a fost descoperita icoana, care deci, serveste la ghidarea cunostintei.

Icoana este ”Fereastra spre Dumnezeu”, fara icoana ne putem rataci de la adevaratul Dumnezeu, inchipuindu-ne fiecare dupa mintea, priceperea si credinta noastra un Dumnezeu care de cele mai multe ori, ar putea fi plasmuit de imaginea noastra, asa incat visul idolatriei este mult mai mare. Fara ICOANA, omul este tentat sa-si inchipuie un “DUMNEZEU CONVENABIL”, dupa propriile lui dorinte si nevoi.

Icoana este transmiterea sobra, absolut lipsita de orice exaltare, a unei anumite realitati spirituale.

“Icoana nu reprezinata Dumnezeirea; ea indica participarea omului la viata Divina”.

ICOANA, IMAGINE LITURGICA

Aparuta in sanul Bisericii nedespartite, icoana apartine fiecarui crestin.

Biserica primelor secole a cunoscut dezbateri animate, chiar dure, privind legitimitatea reprezentarii lui Hristos si a Sfintilor.Icoana si-a avut aparatorii ei in randul calugarilor, al credinciosilor, al episcopilor care au fost persecutati, exilati, ucisi cu bestialitate de catre iconoclasti.

A nega orice valoarea sacromentala a imaginilor lui Hristos, ale Maicii Sale si ale Sfiintilor inseamna nu numai a le nega capacitatea de a face prezenta in mod mistic persoana reprezentata.

Prima criza iconoclasta a fost provocata in parte prin introducere elementelor eterodoxe in icoana, imagine sacra prin excelenta. Intr-adevar, religia inspira artele care incep sa orneze templele intr-un efort de cristalizare o gandirii religioase. Locuri de intalnire ale primelor comunitatii crestine, catacombele abunda in fresce ale lui Hristos, ale Sfintei Fecioare si ale martirilor. Prezente pe vasele sacre din epoca aceste imagini sunt deasemenea gravate pe metal fara a uita crucile pectorale purtate de crestini cu riscul vietii.