Hristos - persoana Sfintei Treimi întruparea și slujirea sa

Ceea ce ar trebuie să preocupe pe orice om în orice moment din zi şi din noapte, este Persoana Mântuitorului Hristos, ca Adevărat Dumnezeu şi nu ca un întemeietor al unei religii creştin-ortodoxe şi apoi depărtat de această lume. Hristos este prezent în mintea celor mai mulţi ca fiind o persoană din istorie, Care a trăit cândva şi a întemeiat o Biserică, din care fiecare poate face ce vrea. Pentru aceştia, Hristos nu este contemporan nici atunci, la întemeierea Bisericii, nici acum în veacul pe care îl trăim, nu este nici Cel ce ne ascultă şi ne împlineşte rugăciunile noastre fierbinţi ridicate zi de zi la cer, nu este nici Cel ce ne scapă din primejdii şi nevoi, ci este un simplu om care a fost răstignit pe cruce între doi tâlhari.

Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, născut din Tatăl mai înainte de veci, iar când a venit plinirea vremii S-a născut din femeie pentru a veni pe pământ spre mântuirea sufletelor noastre.

Tot la fel de adevărat este că Hristos este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, alături de Tatăl ca şi Creator al tuturor lucrurilor câte sunt pe pământ, în ape, sub pământ şi peste tot, dar şi alături de Sfântul Duh care sfinţeşte lucrarea Tatălui oriunde este chemat în numele lui Hristos. Tot ce se face pe acest pământ: minuni, sfinţiri, vindecări, etc., se face prin lucrarea Tatălui prin Fiul şi sfinţită de Sfântul Suh.

Hristos este participant la crearea lumii căci prin Cuvântul lui Dumnezeu s-au făcut toate: „ La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cucântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”( Ioan: I, 1-3). Prin Cuvântul care era la început, Sfântul evanghelist Ioan se referă la Hristos, Care este Logosul Tatălui. Tot din acest text reiese şi faptul că Fiul, Cuvântul lui Dumnezeu, era încă de la început, deodată cu Tatăl şi nu a fost creat după facerea lumii „La început era Cuvântul”( Ioan: I, 1). Acest Cuvânt este Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, care a venit în lume să mântuiască pe cei păcătoşi cu scump sângele Său.

Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Hristos, este Mântuitorul acestei lumi, fiind prezent pretutindeni şi totdeauna în inima omului, în Sfânta Biserică, în Sfintele Taine şi în tot lucrul bun.

În comuniunea cu Sfânta Treime, lui Hristos Îi sunt atribuite lucrările Tatălui şi ale Sfântului Duh, precum fiecărei Persoane a Treimii îi sunt atribuite însuşirile oricărei Persoane, ceea ce numim perihoreză şi apropriere.

Prin trăirea în Hristos, omul creştin îşi pune nădejdea că Mântuitorul îl va salva din greutăţile vieţii, îi va înlătura piedicile din calea sa şi îi va îndeplini rugăciunile fără ca Hristos să aştepte ceva în schimb, decât întoarcerea acelui om pe calea virtuţilor. Aceste virtuţi se dobândesc prin trăirea în Hristos, prin viaţa în Hristos Cel răstignit şi înviat a treia din mormânt, prin urmarea poruncilor lui Dumnezeu şi prin fapte bune.

Iisus Hristos - Persoană a Sfintei Treimi

Sfântul Iustin Popovici spune: „ Atunci când se încorporează cu toată fiinţa lui în Hristos şi se umple tot de El, omul dobândeşte simţirea şi conştiinţa divino-umană a atoateunităţii macrocosmosului. Şi este mistuit de simţământul că toţi sunt responsabili de tot şi de toate: durerile tuturor fiinţelor sunt durerile proprii, necazurile tuturor făpturilor sunt necazurile lui proprii”

Acelaşi lucru spune şi părintele Stăniloaie, când vorbeşte despre transcendenţa lui Hristos: „Plinirea omului într-o viaţă de adevărată seriozitate şi autocunoaştere, de trăirea deplină în ceea ce este propriu, vine numai din credinţa în Iisus Hristos, singurul în legătură cu care experiază transcendenţa reală”

În raportul Persoanelor treimice, Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, iar Duhul Sfânt este purces Acest lucru nu înseamnă că sunt trei dumnezei care se ajută unul pe celălalt, ci doar că există un singur Dumnezeu – o Fiinţă în trei Ipostasuri: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Tot părintele Stăniloaie, citându-l pe Sfântul Grigorie Teologul, spune: „Astfel, chiar dacă este în ea (în firea dumnezeiască) o diferenţă exprimată prin număr, nu e o tăiere în Fiinţă. De aceea monada „de la început” se mişca spre doime până în treime” , şi continuă spunând: „ de aceea, rămânând în hotarele noastre, admitem nenaşterea şi o naştere şi pe Cel purces din Tatăl, cum spune undeva Dumnezeul Cuvântul ”, iar acest text este din Sfânta Scriptură: „ Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl puercede, Acela va mărturisi despre Mine”( Ioan: XV, 26).

Iisus Hristos, ca Fiul al lui Dumnezeu, este chipul perfect al Tatălui în om, şi care ajută pe orice credincios să ajungă la asemănarea cu Dumnezeirea.

„ În Raţiune ( în Logos) Mintea supremă Se descoperă deplin pe Sine pentru bucuria de Sine, se bucură de tot conţinutul nemărginirii Sale. Raţiunea este actul minţii, sau al Subiectului care se cugetă pe Sine. În Raţiune, înţelegerea Subiectului suprem se cugetă pe Sine”

Între Hristos şi Dumnezeu Tatăl se realizează cea mai mare iubire existentă. Este o iubire filială, ca între un Tată şi un Fiu, dar care este mai presus de înţelegerea omenească. Tot o iubire filială, dar diferită, există şi între Dumnezeu şi oameni, creaţi pentru a se înmulţi şi stăpâni pământul ( Facere: I, 28).

Universitatea ,,Valahia”

Facultatea de Teologie