Este principiul sola scriptura biblic

Cand in anul 1517 Martin Luther si-a afisat pe usa castelului si bisericii din Wittenberg cele 95 de Teze ale sale, el nu punea in discutie doar abuzurile Romano-Catolicismului in practicarea indulgentelor. Disputa insa s-a intensificat si s-a largit intr-atata pana ce Luther si sustinatorii sai au considerat necesar sa se desparta complet de Roma. Asa a inceput Reforma Protestanta, iar temele doctrinare care i-au separat pe reformatori de Catolicismul medieval sunt inca aceleasi care-i divizeaza si astazi pe protestanti si pe catolici. Desi doctrina mantuirii (adica, a justificarii prin credinta) a devenit tema centrala a disputei, chestiunea fundamentala a autoritatii religioase a constituit de asemenea o preocupare majora a reformatorilor. Luther a fost convins ca autoritatea ierarhizata a Catolicismului (Scriptura/Traditia/Magisterium-ul sau Rolul de Invatator asumat de biserica), nu a fost deloc legitima. Astfel, el a afirmat ca parintii bisericii, papalitatea si consiliile bisericii erau failibile, adica puteau sa greseasca si ca de fapt au si gresit de-a lungul istoriei. In timpul dezbaterilor sale cu teologii catolici, Luther a formulat principiul numit sola scriptura (din latina: Numai Scriptura), care recunostea numai Scriptura singura ca fiind autoritatea suprema si infailibila a Bisericii cat si a credinciosului individual. Toate autoritatile ecleziastice trebuiau judecate dupa Sfanta Scriptura si nu invers. Principiul sola scriptura a respins atat ideea ca biserica Romano-Catolica poseda revelatii separate de Scriptura cat si ideea ca biserica este interpretul infailibil al Scripturii. De la Reforma incoace o larga varietate de teologi de diverse convingeri au apelat la o deopotriva de larga varietate de surse ca autoritate religioasa finala. Printre acestea se pot enumera, ratiunea, experienta, crezurile, consensurile bisericii si constiinta individului. Desi recunoaste ca acestea au o importanta a lor, Protestantismul istoric a continuat sa afirme ca numai Biblia este autoritatea finala in domeniul credintei si practicii crestine. Totusi, asupra acestui punct adesea se ridica unele semne de intrebare: Cum ajungem la acest principiu de Sola Scriptura? De unde isi deriva Biblia autoritatea ei? Si unde invata/afirma Scriptura acest principiu? Pentru a raspunde la aceste intrebari este important sa recunoastem ca teologia crestina considera autoritatea ca fiind un lant. Pentru crestin, autoritatea absoluta, suprema, este Insusi Dumnezeu. Mai exact, este Dumnezeul Treime care se reveleaza pe Sine, deoarece autoritatea si revelatia Lui sunt corelate. Desi Dumnezeu s-a revelat pe Sine in cuvant si-n fapta in Vechiul Testament, cea mai mare si cea mai clara descoperire de Sine se gaseste in intrupatul Logos - Domnul Isus Hristos (vezi, Ioan 1: 1, 14; 14: 6-10). Asadar Domnul Isus Hristos, care atat il reveleaza pe Dumnezeu cat si este Dumnezeu, este pentru Biserica si pentru credinciosul individual, autoritatea ...