Dimensiunea religioasă a existenței

Dimensiunea religioasa a existentei se refera la cunostinetele omului despre dovezile existentei lui Dumnezeu,a religiei si a vietii dincolo de moarte. Religia este sistemul de credinte(dogme) si de practici(rituri) privind sentimentul divinitatii si care ii uneste in aceeasi comunitate spiritual si moral,pe toti cei care adera la acest sistem,este o forma de explicare a lumii in conditiile unei cunoasteri stiintifice,este cea care il descopera pe om insusi. Victor Hugo este de parere ca religia ii arata omului ca el este dublu ca si destinul sau “sunt in el un animal si o inteligenta,un suflet si un corp” Religia a fost aboradata in diverse moduri si cu nuante diferite,in functie de scopul urmarit,a reprezentat obiectul filozofiei. Datorita faptului ca religia tine strict de om,se incadreaza si in randul istoriei,se sustine ca ,,religia uneste intr-un tot organic filozofia si istoria”. Este credinta in supranatural,sacru sau divin dar si codul moral. In cursul dezvoltarii sale a luat un imens numar de forme in diverse culturi sau persoane. Ca expresie simbolica religia este increderea in existent a unei realitati absolute de care omul ar depinde,aceasta incredere este credinta,ea permite omului sa se orienteze in chestiunea marilor intrebari ale vietii si da omului un sens existentei sale. Ca tip de comportament uman se refera la fiinte,forte si puteri supranaturale. Religia este o componenta importanta a culturii unui popor.Sentimentul religios se manifesta atat in cadrul bisericii,cat si dincolo de zidurile ei.In biserica,legatura cu Dumnezeu se exprima public,prin mijlocirea clerului,dupa o anumita randuiala.Insa credinta se oglindeste si in afara institutiei ecleziale,in modul de a gandi al oamenilor,in comportament,in modul de a se exprima,in obiceiurile lor,in ceea ce creeaza:in arhitectura,in arte plastic,in muzica,in literatura. Componenta religioasa a culturii romane este vie in perioada premoderna. In primul secol al erei noastre,in Imperiul roman si-a facut aparitia o noua religie,crestinismul. Aducand un mesaj universal,mai presus de diviziunile nationale sau sociale,crestinismul avea sa devina o religie dominanta pe intreg cuprinsul Imperiului roman. Crestinismul este in prezent numarul unu la nivel mondial fiind cea mai importanta religie datorita numarului de adepti si este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alaturi de iudaism si islam. Daca vom considera impreuna catolicii, protestantii si ortodocsii sub aceeasi eticheta de crestini, numarul crestinilor ar fi de aproape 850.000.000. Islamul, cealalta religie monoteista derivata din traditia religioasa iudaica, este a doua ca pondere numerica a adeptilor in lume. Etimologia cuvantului "crestin" provine din limba latina populara, de la "christianus", un derivat al cuvantului "Hristos", deoarece in religia crestina Iisus / Isus din Nazareth este considerat ca fiind Mesia si fiul lui Dumnezeu. Iisus Christos/ Iisus Hristos este intemeietorul si figura centrala a crestinismului. Iisus Christos nu este considerat un semizeu, ci intruparea Logosului divin, o fata a Absolutului, a esentei divine unice. Numele de Iisus este forma greaca a lui Iosua (care inseamna "Mantuitorul" sau "Domnul care mantuie"). Acest cuvant "Hristos", in limba greaca Christós, sau "Unsul lui Dumnezeu", este traducerea din limba ebraica a cuvantului "Messiah" sau "Mosiach" (sau araba "Masih"), titlu ce se refera la originea si misiunea divina a lui Iisus sau intemeietorul traditional, ca Dumnezeu intrupat, al crestinismului si strania figura-cheie a religiei crestine, personaj mitologic enigmatic si paradoxal, socotit si om si divinitate, presupusa personalitate istorica, necertificata insa direct de nici un document autentic, evanghelii) din Noul Testament.