Decalogul

Decalogul este legea morala de cea mai mare insemnatate a poporului evreu care a capatat in timp valabilitate universala. El poate fi citit si astazi pe frontispiciul cladirii Natiunilor Unite din New York.

Contextul istoric se concentreaza in jurul straduintei poporului evreu de a dobandi un tinut unitar de asezare, temelia cea mai insemnata a existentei sale ca stat de sine statator sub conducerea lui Moise, personalitate cu valente multiple, de aparator si slujitor al Dumnezeului unic, de legislator si conducator de popor. Moise este astfel un premergator al civilizatiei moderne cu mult timp inaintea marilor legislatori greci Licurg si Solon sau a marilor filosofi cu viziune politica Platon si Aristotel. Dupa biblie, la trei luni la iesirea din Egipt, in desertul Sinai a avut loc aparitia lui Iahve (Dumnezeu) care a incheiat legamant cu poporul sau dictand Legea Aliantei care se deschide cu decalogul si comporta numeroase prescriptii in legatura cu cultul. Cu toate ca decalogul este temelia intregii moralitati el isi arata intreaga sa valoare atunci cand cele porunci ale sale sunt explicate in spiritul invataturii evanghelice. Inainte de a trece la prezentarea trebuie sa remarcam ca impartirea celor zece porunci primite pe Cele doua table ale Legii, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu nu este aceeasi in toate bisericile crestine. Astfel la romano-catolici pe tabla intai se gasesc trei porunci si pe a doua sapte, la protestanti cinci porunci pe fiecare tabla, iar la ortodocsi pe prima tabla sunt patru porunci iar pe a doua sase porunci. Porunca I: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, cel ce te-am scos din pamantul Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine Porunca aceasta arata poporului evreu pentru prima oara intr-o perioada dominata de politeism (existenta mai multor zei) si idolatrie existenta unui singur Dumnezeu care trebuie recunoscut si cinstit. In acest prim articol ni se arata ca nu este vorba de monoteism in sensul strict al cuvantului, existenta altor zei nefiind negata. In cantecul de victorie inaltat dupa trecerea marii Moise exclama: Cine este asemenea tie intre dumnezei (iesirea 15: 11). Dar Dumnezeu cere fidelitate absoluta deoarece Iahve este un Dumnezeu gelos (iesirea 20: 5). Lupta impotriva falsilor zei incepe imediat dupa iesirea din desert cu Baal (zeul canaan-nenilor) si continua pana astazi. Porunca a II-a: Sa nu-ti faci chip cioplit, nici toata asemanarea din cate sunt in ceruri sus si din cate sunt pe pamant jos si din cate sunt in ape, sub pamant. Sa nu te inchini acelora si sa nu le slujesti lor Semnificatia acestei porunci nu este usor de sesizat. Nu este vorba de o interzicere a cultului idolilor. Se stia ca imaginile familiare cultelor pagane nu erau dacat un receptacol al divinitatii. Idea subdiacenta implica interdictia de a-l reprezenta pe Iahve printr-un obiect cultual. Asa dupa cum nu avea nume Iahve nu trebuia sa aibe nici chip lasandu-se vazut doar ...