Cultul Sfintei Cruci

6. Concluzii 15 Bibliografie 16 1. Introducere In centrul credintei crestine sta marturisirea evenimentelor de baza din viata si opera lui Hristos, care au schimbat raportul dintre om si Dumnezeu: Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi (I Cor. 15, 3-4). Noi propovaduim pe Hristos rastignit (I Cor. 1, 23). In propovaduirea sa si in actele sale sacramentale, Biserica, are menirea sa faca aducere-aminte de jertfa si invierea lui Hristos: Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea, ca ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea veti vesti, invierea Mea veti marturisi (Liturghia Sfantului Vasile). Hristos s-a supus mortii pe cruce dupa propria voie, dar pe nedrept, din cauza pacatului nostru: jertfa Sa este ispasitoare, adica eficace pentru noi, numai daca, in acelasi timp noi recunoastem ca El este neinviat pentru jertfa Sa si recunoastem ca sufera pe dreptate, din cauza pacatelor noastre.

Aceasta recunoastere este conditia de a primi rascumpararea data prin Cruce.

Termenul grecesc corespunzator lui cruce (subst. stauros; verb stauroo; lat. subst. crux, verb crucifigo, eu tintuiesc pe cruce) are sensul primar de stalp sau barna verticala, iar sensul secundar este acela de stalp folosit ca instrument de pedeapsa si executie. In Noul Testament este folosit in acest ultim sens. Substantivul apare de 28 de ori, iar verbul de 46 de ori. In Vechiul Testament nu a avut loc crucificarea infractorilor vii. Executia se facea prin omorare cu pietre. Totusi, trupurile moarte erau uneori atarnate pe lemn ca un avertisment (Deut. 21: 22-23; Ios. 10: 26), iar un asemenea trup era considerat blestemat (Gal. 3: 13) si trebuia coborat de pe lemn si ingropat inainte de lasarea noptii (Ioan 19: 31). In afara de stalpul vertical (crux simplex) pe care victima era legata sau trasa in teapa, existau trei tipuri de cruci.

Crux commisa (crucea Sf. Anton) avea forma literei T de tipar, iar unii cred ca era derivata de la simbolul zeului Tamuz, litera tau; Crux decussata (crucea Sf. Andrei) avea forma literei X; Crux immissa era crucea obisnuita, alcatuita din doua barne in forma de (+). 2. Istoria cultului sfintei cruci Dupa cum bine stim, crucea a fost un instrument de tortura din cele mai vechi timpuri. Crucificarea a fost practicata de fenicieni, de cartaginezi si mai tarziu a fost practicata pe scara larga de romani. Numai sclavii, provincialii si infractorii de teapa cea mai joasa erau crucificati, iar cetatenii romani numai foarte rar. Crucificarea era cea mai cumplita condamnare la moarte, dupa cum relateaza Sfanta Scriptura: trupul lui sa nu ramana peste noapte spanzurat de copac. Ci sa-l ingropi tot in ziua aceia, caci blestemat este inaintea Domnului tot cel spanzurat pe lemn si sa nu spurci pamantul tau pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da mostenire ...