Contribuția călugărilor sciți la precizarea învățăturii hristologice formulate de Sinodul IV Ecumenic

I. PRELIMINARII

I. 1. ARGUMENT:

,,Poate parea lucru nou celor nestiutori ca Scythia (Minor), care se arata ingrozitoare prin frig (...), a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea purtarii (...). Credinta lor stralucind prin legatura cu fapta buna era pentru toti pilda de viata si sinceritate. Ei nu erau prinsi in reteaua nici unei griji lumesti si puteau spune cu Apostolul: <<Cetatea noastra este in ceruri>>. Ei au tinut cu tarie neinfricata dogmele credintei ortodoxe, caci desi erau simpli in cuvant, in stiinta nu erau nepriceputi".

Sfantul Dionisie Exiguul, Prefatio ad Ioannem et Leontium.

Orice demers istoric de punere in valoare a momentelor si personalitatilor ce au influentat in mod decisiv pastrarea nealterata a invataturii de credinta si precizarea corecta a teologiei crestine are o semnificatie deosebita pentru intelegerea istoriei Bisericii Crestine, cu atat mai mult cu cat, din ce in ce mai pregnant in secoulu nostru, aportul marilor ganditori crestini la formarea spiritului uman este supus tagaduirii.

Un studiu dedicat calugarilor sciti si activitatii derulate de acestia in scopul pastrarii si precizarii invataturii de credinta a Bisericii se inscrie in liniile evidentierii acelor particularitati care i-au plasat pe teologii originari din spatiul daco-roman in sfera celor mai puternice controverse si dezbateri doctrinare ale celui de-al saselea secol crestin.

Totodata, un asemenea demers stiintific se impune cu atat mai mult cu cat este absolut necesar sa intelegem acele momente decisive din istoria Bisericii, precum si rolul personalitatilor teologice care le-au determinat, astfel incat sa constientizam faptul ca precizarea si formularea teologiei ortodoxe reprezinta rodul unei colaborari intre teologi si parinti bisericesti de diferite natiuni, acel ,,ecumenism patristic al secolelor IV - VI", cum il numea Parintele Ioan G. Coman .

In acest sens, teologia daco-romana a adus un aport decisiv la precizarea invataturii de credinta, a oferit crestinismului personalitati marcante, a caror opera si activitate a contribuit in mod evident la dezvoltarea teologiei crestine.

In acest sens, Parintele Ioan G. Coman preciza: ,,A creat Scythia Minor oameni si opere de spiritualitate si teologie? Ca si in alte domenii, creatiile spirituale si teologice nu tin exclusiv de pozitia geografica sau de rolul de metropola a locului. Scythia Minor crestina nu a creat o teologie de bogatia si nivelul celei alexandrine, antiohiene, capadociene sau augustiniene, e adevarat, dar, desi in conditii extrem de grele, sub viforul invaziilor si focul persecutiilor; ea a rodit, totusi, oameni si opere de o certa valoare spiritual-evanghelica si a constituit un bastion al rezistentei si continuitatii daco-romane in aceasta parte a imperiului" .

Pornind de la aceste premise, vom incerca sa evidentiem acele valori teologice perene pe care le-a izvorat crestinismul daco-roman, abordand aceste aspecte atat in dimensiunea lor istorica, dar si in cea referitoare la doctrina crestina, pentru ca in acest mod sa reliefam cat mai precis tema abordata

I. 2. TEOLOGIA CRESTINA IN SCYTHIA MINOR:

Scythia Minor sau Dacia Pontica a evidentiat, de-a lungul timpului, un patrimoniu bogat de cultura si civilizatie, in cadrul caruia creatiile spirituale ale crestinismului, elemente de reflectie religioasa sau de teologie crestina, ocupa un loc de prima importanta.

In acest sens, crestinismul dezvoltat in spatiul scitic a creat o adevarata ,,teologie" prin trei factori fundamentali, si anume: actiunea misionarilor si a localnicilor si contactul lor direct cu gandirea marilor scoli patristice ale vremii, precum si atitudinea combatanta a acestora impotriva ereziilor hristologice, in special a nestorianismului si a monofizismului, persecutiile abatute asupra comunitatilor crestine din aceasta provincie si moartea martirica a numerosi crestini, a caror cinstire a intretinut mereu o reflectie complexa asupra imaginii Mantuitorului Iisus Hristos si asupra sensului intruparii si mortii acestuia si, in final, buna organizare a Bisericii tomitane, ca episcopie, cu sediul la Tomis si aparitia a inca paisprezece episcopii la sfarsitul secolului V si inceputul secolului VI. Totodata, este cunoscut faptul ca episcopii de Tomis erau persoane culte si pline de zel ortodox, aflandu-se mereu in contact direct cu evolutia spirituala si reflectia crestina a vremii. In acelasi timp, acest gen de probleme erau si printre preocuparile vietuitorilor din manastirile scitice, in acest sens activitatea ,,calugarilor sciti" fiind definitorie .

In aceeasi directie, nu trebuie sa uitam activitatea teologica remarcabila desfasurata de Sfantul Ioan Cassian, monahul de ,,natiune scitica" a caror lucrari de o deosebita valoare spirituala pentru viata monahala si pentru teologie reprezinta un aport considerabil in ceea ce priveste invatatura de credinta a Bisericii, precum si organizarea vietii monahale si bisericesti.

Dionisie Exiguul, un alt teolog scit remarcabil, un erudit al vremii sale si un poliglot, se remarca prin traducerea in limba latina a unor opere teologice fundamentale ale patristicii grecesti, precum si a canoanelor Sinoadelor Ecumenice si locale, el fiind cel care ,,a pus inteligenta, disciplina si sensibilitatea Rasaritului la dispozitia Apusului" , intermediind astfel cunoasterea patrimoniului teologic comun, in sensul unitatii crestine si al conlucrarii fraterne.

In linia teologiei ortodoxe din Scythia Minor se inscriu si asa-numitii ,,calugari sciti", cei care, aparand cu fermitate hotararea Sinodului Ecumenic de la Calcedon cu privire la unirea ipostatica a celor doua firi ale Mantuitorului si combatandu-i pe nestorieni, au elaborat formula ,,Unul din Treime a suferit cu trupul". Desi a starnit multe controverse, formula propusa de calugarii sciti a adus un mare aport corectei precizari a hristologiei formulate in cadrul Sinodului de la Calcedon.

Trebuie afirmat, in urma celor prezentate pana acum, faptul ca teologia din Scythia Minor a fost o teologie fundamentala, precisa, clar exprimata, ,,o teologie care prin Sfantul Ioan Casian si episcopul Ioan de Tomis pregateste formula Calcedonului, iar prin Dionisie cel Mic si Ioan Maxentiu dezvolta si apara aceasta formula" .

Astfel, teologia scita a stat sub semnul apararii invataturi de credinta in cadrul Sinoadelor Ecumenice, in mod special impotriva arianismului si a nestorianismului, in acest fel credinta si teologia ortodoxa contribuind fundamental la formarea si continuitatea etnica si religioasa a daco-romanilor si a urmasilor lor, in spatiul credintei ortodoxe nealterate de invataturile eretice propagate in acele vremuri.

1. Lucrari generale. Introducere in teologia daco-romana:

1. COMAN, PR. IOAN G., Scriitori bisericesti din epoca straromana, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 1979, (in special cap. 2: ,,Contributia Parintilor si scriitorilor sciti la ecumenismul crestin al secolelor IV - VI, p. 56 - 91; cap. 9: ,,Spiritualitatea patristica in Scythia Minor - Ortodoxia credintei", p. 281 - 314; cap. 10: ,,Contributia inscriptiilor crestine si a Parintilor si scriitorilor bisericesti din Scythia Minor a secolelor IV - VI la unitatea si continuitatea poporului roman", p. 315 - 343).

2. idem, Scriitori teologi in Scythia Minor, in vol. ,,De la Dunare la mare - marturii istorice si monumente de arta crestina", Editia a II-a, Galati, Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, 1979, p. 63 - 83.

3. idem, ,,Si Cuvantul trup s-a facut" - hristologie si mariologie patristica, Timisoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1993, (cap. 3: ,,Hristologia Parintilor ortodocsi ai sec. IV", p. 43 - 58; cap. 7: ,,Sfantul Chiril al Alexandriei si hristologia precalcedoniana", p. 98 - 125; cap. 13: ,,Hristologia postcalcedoniana - Sever de Antiohia si Leontiu de Bizant", p. 209 - 218; cap. 14: ,,Elemente de doctrina trinitara hristologica si antropologica la alti Parinti daco-romani", p. 219 - 260;

4. DIACONESCU, MIHAIL, Istoria literaturii dacoromane, Bucuresti, Editura Alcor Edimpex, 1999, (in special sectiunea VII: ,,Scoala literara de la Tomis", cap. 1: ,,Cadrul general", p. 517 - 521; cap. 8: ,,Personalitatea si opera lui Ioan Maxentius", p. 574 - 581; ,,Personalitatea si opera lui Leontius Byzantinus", p. 578 - 581; cap. 10: ,,Leontius Byzantinus - fondator al scolasticii", p. 582 - 604; cap. 11: ,,Implicarea unor scriitori teologi din Scoala litearara de la Tomis in revolta armata condusa de Vitalianus de la Zaldapa. Consecintele acestei revolte pentru evolutia crestinismului dacoroman", p. 605 - 611; sectiunea X: ,,Literatura dacoromana in patrimoniul national si universal", cap. 1: ,,Creatii literare dacoromane de valoare universala: Operele lui Leontius Byzantinus", p. 776 - 787; cap. 2: ,,Contributia scriitorilor teologi dacoromani la evolutia identitatii etno-spirituale romanesti", p. 786 - 793; cap. 3: ,,Operele scriitorilor teologi dacoromani - parte importanta a patrimoniului cultural si spiritual romanesc", p. 794 - 800.

5. FRACEA, ILIE, O ???????? ?????????. ???? ??? ??????????? (??????? ???????), (Leontiu al Bizantului. Viata si scrierile - expunere critica), teza de doctorat, Atena, 1984, 310 p.

2. Studii si articole:

1. COMAN, PR. PROF. DR. IOAN G., Contributia scriitorilor patristici din Scythia Minor - Dobrogea la patrimoniul ecumenismului crestin in secolele IV - VI, in rev. ,,Ortodoxia", an XX, 1968, p. 211 - 244.

2. RAMUREANU, PR. IOAN, Evenimentele istorice inainte si dupa Sinodul de la Calcedon, in rev. ,,Studii Teologice", 1970, nr. 3 - 4, p. 93 - 104.

3. SIBIESCU, VASILE GH., Calugarii sciti, in rev. ,,Revista Teologica", an XXVI, mai - iunie, 1936, nr. 5 - 6, p. 182 - 205.

4. STANILOAE, PR. PROF. DUMITRU, Contributia <<calugarilor sciti>> la precizarea hristologiei de la inceputul sec. VI, studiu introductiv la: ,,Scrieri ale <<calugarilor sciti>> daco-romani din secolulul al VI-lea", in rev. ,,Mitropolia Olteniei", an XXXVII, nr. 3 - 4, martie - aprilie, 1985, p. 199 - 244.

5. VORNICESCU, NESTOR, Scrieri patristice in Biserica Ortodoxa Romana pana in secolul al XVII-lea (izvoare, traduceri, circulatie), teza de doctorat, in rev. ,,Mitropolia Olteniei", 1983, nr. 1 - 2, p. 403 - 417.