Confessiones = Marturisiri, in 13 carti, scrisa intre 397-401, in care povesteste cu sinceritate intamplarile vietii sale, caderile si scaderile sale personale, pana la moartea mamei sale, survenita in toamna anului 387, la Ostia.
Fericitul Augustin a scris aceasta lucrare intre anii 397-401, deci in curs de cinci ani. Ea nu este o simpla biografie, ci o istorisire sincera si impresionanta a cresterii si evolutiei sale intelectuale, morale si spirituale din copilarie pana la moartea mamei sale, intamplata in toamna anului 387, deci din. 354 pana in 387, cand el se afla in plina maturitate, avand atunci 33 de ani. S-au intrebat multi si se mai intreaba de ce a scris Fericitul Augustin aceasta lucrare. Istoricii si patrologii au dat diferite raspunsuri acestei intrebari, dar e mai bine sa aflam mai intai ceea ce ne spune Fericitul Augustin insusi.
Cui istorisesc eu acestea?
Nu Tie, Dumnezeul meu, ci, in fata Ta, ma adresez neamului meu, neamului omenesc, oricat de mica ar fi partea celor care pot sa dea peste aceste randuri. Si de ce aceasta? Pentru ca, desigur, eu si oricine citeste acestea, sa cugetam din ce abis trebuie sa strigam catre Tine. Caci ce este mai aproape de urechile Tale, decat o inima marturisitoare si o viata in armonie cu credinta! lata cum se mai exprima el, in cartea a X-a, din Confessiones, cap. 3: Marturisirile pacatelor mele trecute, pe care, Doamne, mi le-ai iertat si acoperit, ca sa ma gasesc pe mine in Tine, schimband sufletul meu prin credinta si taina Ta, atunci cand sunt citite si ascultate, trezesc inima ca sa nu doarma in deznadejde si sa zica: Nu pot, ci sa vegheze in dragostea milostivirii Taie si in dulceata harului Tau, prin care este puternic oricine este slab, care, prin insusi harul Tau, devine constient de slabiciunea sa. Dupa ce a trecut prin ispitirile si patimile tineretii, Fericitul Augustin cauta fierbinte pe Dumnezeu cel indurator si iubitor de oameni. Asadar, se intreaba el, pentru ce Iti fac eu Tie istorisirile atator fapte? Fara indoiala, nu ca sa le cunosti prin mine, ci ca sa indemn simtamintele mele si ale celor care citesc aceasta spre Tine, ca sa zicem, cu totii: Mare este Domnul si laudat foarte. Am zis chiar si voi zice: Din dragoste pentru dragostea Ta fac acest lucru. Unii contemporani nu intelegeau motivele si scopul pentru care Fericitul Augustin a scris Marturisirile sale si chiar puneau la indoiala veracitatea si sinceritatea lor. Cu totul patruns de remuscari pentru faptele si pacatele tineretii, el sa hotarat sa si le aminteasca pentru a arata, prin propria sa experienta, efectele harului divin asupra persoanei sale.
S-a pus intrebarea daca Fericitul Augustin n-a proiectat, fara sa vrea, in istorisirea lor, dispozitiile sufletesti cronologic posterioare intamplarilor si fazelor sufletesti din viata sa, la care se refera, cum se remarca in alte lucrari ale sale.
La aceasta, el raspunde unui oarecare Darius, care i-a cerut lucrarea, in modul urmator ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
