Catehumenatul și botezul

Catehumenatul era pregatirea pe care o primea inainte de botez cei care doreau sa imbratiseze crestinismul. La inceput foarte sumara, ea s-a organizat si a precedat inca de timpuriu botezul, ca un stagiu de invatatura crestina. Invatatura celor doisprezece Apostoli presupune o asemenea pregatire inainte de botez, iar Clement Romanul vorbeste despre viitorii credinciosi. Catehumenatul a fost o necesitate a vietii crestine. El initia pe pagani in invatatura religioasa si morala a crestinismului, care era atat de deosebita de a lor.

Interesul de a recruta credinciosi convisi, alesi, care sa reziste in persecutii si in fata ereziilor, ca si a ispitelor vietii, indemna Biserica sa organizeze cu deosebita grija pregatire acelor pe care avea sa-i primeasca pentru crestinism, ci si de cunoastere de incercare si de intarire a moralului celor care aveau sa fie credinciosii ei. Catehumenii erau alesi, supravegheati si supusi disciplinei bisericesti.

In general erau primiti in sanul catehumenilor oameni care puteau sa dispuna liber de ei insisi, cu profesiune sau meserie onorabila, cu viata morala. Sclavii erau primiti cu voia stapanului, sotii daca traiau imreuna. Admiterea in catehumenat o aprecia si aprecia si aproba episcopul.

Catehumenenii erau incredintati unui catehet, de obicei preot, sau chiar unui crestin laic, capabil sa-i invete. Acesta ii invata treptat adevarurile de credinta si de morala, in adunarile tinute in unele locuri, poate in scolile crestine, iar pentru cei mai inaintasi, in biserici. Catehetii puteau fi ajutati de lectori. Ei se imparteau in doua categorii: incepatorii, numiti de regula catehumeni, auditori sau cei care vin sa se apropie, si cei mai inaintati numiti alesi, luminati, competenti pentru primirea botezului. La inceputul secolului IV-lea, se constata in orient trei categorii de catehumeni. Sinodul de la Neocezareea (314-325) ii numeste auditorii, genunchetori si iluminati.

Catehumenii se deosebeau de credinciosi (fideles), dar nu erau socotiti pagani. Cei care mureau martiri, primind botezul sangelui, erau socotiti sfanti, ca si crestinii. Pentru abateri grave, catehumenii erau supusi penitentei, iar in caz de recidiva indepartati din catehumenat. Viata lor era supravegheata de diaconi si de diaconese.

Catehumenatul a fost o instituie de mare importanta pentru Biserica, asigurand alegerea si pregatirea viitorilor crestini in conditiuni care faceau posibila posibila cunoasterea lor.

Organizetia lui facea crestinismul mai atragator, mai interesant si-i da o mare autoritate in fata anticilor si a neofitilor.

Disciplina arcana. Din faptul ca Biserica nu ingaduia catehumenilor si necredinciosilor sa asiste la savarsirea Sfintei Euharistii si a Botezului, precum si din acela ca unele invataturi crestine se comunicau dupa botez, s-a dedus ca Biserica urma in aceasta o hotarare, care a fost numita de un teolog protestant din secolul XVII, Dallaus (+1670), disciplina arcana. Se pare in adevar ca Tainele ...