Apostolatul mirenilor - preoția universală a membrilor bisericii

PROPOVADUIREA EVANGHELIEI CA LITURGHIE DUPA LITURGHIE, IN LUMEA ACTUALA

Mantuirea umanitatii adusa de Mantuitorul Iisus Hristos, prin Jertfa Sa de pe cruce, a fost momentul culminant al istoriei, cand bariera dintre transcendenta si imanenta sau altfel spus intre Dumnezeu si lume a fost sparta, omul avand posibilitatea sa reintre in comuniune cu Creatorul sau. Acest act suprem de chenoza din partea divinitatii, a fost doar ´´pasaportul´´ pe care umanitatea l-a primit pentru a accede in Imparatia vesnica a lui Dumnezeu, implinirea acestui fapt in concret depinzand de actiunea personala a fiecarui om, de modul in care el intelege sa puna in practica invatatura Evangheliei si a Bisericii. Mantuirea personala sau subiectiva se realizeaza, asadar, punand viata in acord cu viata Mantuitorului Iisus Hristos. Urcusul pe scara duhovniceasca se face prin practicarea virtutiilor, adica prin incercarea de perfectionare si spiritualizare ontologica a omului, aceasta petrecandu-se in cadrele Bisericii, ca punte de comuniune intre Dumnezeu su Creatie. De aceea se afirma ca „ sensul misionar al Bisericii este acela ca este trimisa sa restaureze orice ruptura intre material si spiritual, intre istorie si eshatologie, intre divin si uman si sa fie liantul continuitatii creatiei”.

Biserica a fost intemeiata in chip nevazut la jertfa lui Hristos de pe Cruce si in mod vazut la Cinzecime, cand Apostolii au primit harul Duhului Sfant, si au primit misiunea de a propovadui Evanghelia in toate marginile pamantului, pentru a vesti Invierea si invatatura lui Hristos. Sensul si scopul prim al Bisericii, a fost si este, asadar, unul misionar, de evanghelizare si propovaduire a credintei, oamenilor care nu au avut posibilitatea sa cunoasca invatatura crestina, traind intr-un mediu pagan, sau crestinilor care s-au rupt de comuniunea euharistica si sacramentala a Bisericii, aflandu-se inr-un obscurantism semi-crestin. Astfel definind misiunea crestina putem afirma ca ea „ este trimiterea Bisericii in lume in vederea universalizarii Evangheliei si a integrarii oamenilor in Imparatia lui Dumnezeu, intemeiata prin lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos, inaugurata ca anticipare a ei in Biserica prin pogorarea Duhului Sfant, Imparatie ce se va manifesta in plenitudinea ei la a doua venire a lui Hristos intru slava”.

Exigentele unei misiuni active din partea Bisericii se impun tot mai accentuat in lumea contemporana, intr-un spatiu profund secularizat, care nu demult prin vocea lui Nietzsche, proclama moartea lui Dumnezeu. Efectele iluminismului si ale rationalismului au fost devastatoare pentru spiritualitatea occidentala si mai nou si pentru cea orientala, prin exacerbarea eului si a independentei omului in raport cu orice structura exterioara lui. Evolutiile stiintifice si intelectuale petrecute in decursul timpului au fost interpretate de adeptii rationalismului ateu, ca fiind o dovada incontestabila ca omul este propriul sau dumnezeu, ca poate si are resursele intrinseci sa progreseze pe culmi inca nebanuite, neavand nevoie de o Fiinta superioara si transcendenta care sa-i dea resursele si sa-i calauzeasca pasii. In acest sens se exprima si un teolog ortodox cand spune ca „ misiunea Bisericii se desfasoara astazi intr-un context in care modelul ontologic al lumii nu mai este oferit de teologia ca stiinta a Bisericii pr baza Revelatiei divine in Hristos, sau de filosofiile de factura metafizica sau spiritualista, clasice ce postulau un temei transcendent si absolut pentru existenta cosmica si umana, ci de stiintele exacte care vizeaza uneori scientismul ca ideologie si ca refuz al ordinii divine, care nu poate fi nicidecum captata de experimentul stiintific cel mai sofisticat si tehnologizat, cum nu a fost perceput nici de rationalismul ce a cazut in ateism”.

Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Formare duhovniceasca