dezvoltarea inteligentei.
Zona proximei dezvoltari reprezinta distanta dintre nivelul actual al dezvoltarii manifestat prin capacitatea copilului de a rezolva o situatie-problema in mod independent si nivelul potential al performantei intelectuale reprezentata de realizarile obtinute sub indrumarea unui adult competent.
Metodele clasice de diagnoza nu sunt suficiente pentru ca ele fac o diagnoza simptomatologica (ne arata nivelul la care se ridica copilul, fara a spune cauzele si cum s-a ajuns acolo). Nu se ia in considerare capacitatea de adaptare a copilului. Nivelul este relativ, nu absolut.
DEF (P.Golu): Invatarea este acel proces evolutiv de esenta informativ-formativa constand in dobandirea (receptionarea, stocarea, valorizarea interna) de catre fiinta vie intr-o maniera activa, explorativa a experientei de viata si pe aceasta baza, in modificarea selectiva si sistematica, a conduitei in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si continua, sub influenta actiunilor variate ale mediului ambiant.
Invatarea scolara este forma tipica, specifica in care se desfasoara invatarea la om, fiind, in acelasi timp, nivelul cel mai complet si cel mai inalt al acestui proces, deoarece in acest caz invatarea nu decurge pur si simplu de la sine, ci este conceputa, anticipata si proiectata sa decurga ca activitate dominanta. Acest mod de a intelege invatarea scolara are aspecte nepotrivite: ascunde un conflict intre invatarea informala si invatarea scolara, care este conceputa ca forma dominanta, anticipata, netinand cont de preferinta naturala a copilului (matematica, zoologie etc.).
Personalitatea matura este una echilibrata, cu responsabilitati. De aceea, invatarea scolara implica si aspecte psihologice cu "bataie lunga", pentru formarea personalitatii mature. Invatarea scolara nu se rezuma numai la cateva aspecte interesante pentru copil. Aceasta este un demers rational, si de aceea apare un conflict intre motivatia copilului si interesul societatii (invata ce are nevoie societatea).
INVATAREA - extrinseca
DEZVOLTAREA - intrinseca
t
ZPD directia dezvoltarii la copilul normal
unde:
t = momentul de bilant, de evaluare
ZPD = zona proximei dezvoltari. Aceasta va fi activata de factorii intrinseci.
F.I. = factorii intrinseci
F.E. = factorii extrinseci - strategiile de invatare sunt gandite sa actioneze in zona proximei dezvoltari, dar nu intotdeauna o fac.
Cand zona proximei dezvoltari este larga, desfasurarea este buna. Cand ea este comprimata, dezvoltarea o poate lua pe cai aberante.
La copilul normal nu este vizibila heterocronia. Dar la copilul cu deficiente, decalajul nu se reduce in timp, ci se mareste.
Scoala valorifica de obicei domeniul cognitiv excesiv (informatiile sunt expuse oral, fara a se arata concret mecanismele, legile). Astfel, aspectul cognitiv este suprasolicitat. Daca capacitatea intelectului este supraestimata, marim decalajul deficientului. Deficientul poate avea un intelect de 8 ani si o afectivitate de 6 ani (imaturitate afectiva) - in acest caz se recurge deseori la violenta, disciplinare fortata, ignorandu-se raportul dintre invatare si dezvoltare.
t
Strategie de invatare ("aterizeaza" unde nu trebuie)
ZPD
deficient
normal
Copilul normal are o curiozitate naturala, isi focalizeaza atentia, el putand astfel face jumatate din munca profesorului si corecteaza din greselile pedagogice. La deficient, apare fuga de efort intelectual, lipsa curiozitatii.
Concluzie: Intre invatare si dezvoltare exista o relatie reciproca: invatarea determina dezvoltarea psihica, dezvoltarea psihica este intretinuta de invatare. Consecinta: o carenta la unul din termenii relatiei atrage dupa sine deficit in celalalt termen ? daca avem tulburari de dezvoltare avem si tulburari de invatare.
Cand omul nu mai invata nimic si dezvoltarea lui se opreste (din punct de vedere psihologic). Ex: la persoanele in varsta, unele raman lucide, curioase, iar altele senile.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
