Analiză comparativă între specificul învățării la vârsta adultă și la vârsta adolescenței

Introducere

Lucrarea intitulată „Analiză comparativă între specificul activității de învățare la vârsta adultă și la vârsta adolescenței” are menirea de a ne relata o comparație între învățarea la persoanele adulte și învățarea la adolescenți.

Învățarea, atât la adulți, cât și la adolescenți este un proces prin intermediul căruia subiecții capătă noi deprinderi, strategii cognitive, judecăți, raționamente, principii ș.a. În ceea ce-i privește pe adulți, aceștia vor învăța mai cu seamă lucruri pe care le pot aplica în practică într-un timp relativ scurt, pe când adolescenții învață în vederea aplicării noilor deprinderi în viitor.

Lucrarea este structurată pe două capitole care formează o imagine cititorului asupra învățării la adulți, respectiv adolescenți. Astfel, primul capitol intitulat „Aspecte generale despre învățarea la adulți și adolescenți” ne prezintă moduri diferite de a defini „învățarea” din viziunea mai multor specialiști. Tot aici ne este descoperită ce înseamnă de fapt învățarea la vârsta adultă, precum și învățarea la vârsta adolescenței.

Capitolul al doilea intitulat „Analiză comparativă între specificul activității de învățare la vârsta adultă și la vârsta adolescenței” realizează o comparație între specificul celor două forme de învățare după mai multe criterii, tocmai pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre acestea.

La finalul lucrării am adăugat „Concuzii” menite să sublinieze punctul de vedere al celor care au alcătuit lucrarea asupra conținutului acesteia.

Capitolul 1. Aspecte generale

despre învățarea la adulți și adolescenți

După Stănculescu Elena, învățarea „reprezintă dobândirea de informații sau comportamente noi (ca urmare a exersării) menite să satisfacă nevoia de adaptare la mediu” . Trebuie însă menționat că aceasta nu vizează exclusiv ființa umană, ci o regăsim chiar și în „conduita animalelor și, în general, în întreaga lume vie, împletindu-se cu un alt fenomen, anume cel de adaptare” . Învătarea se realizează deci pe tot parcursul existenței și înseamnă de fapt, o modificare a modului de a percepe, gândi și de a acționa sau reacționa în diferite iposaze din viața noastră.

În condițiile sistemelor moderne de învățământ, devine din ce în ce mai evidentă inutilitatea graniței existente încă între activitatea de fornare-dezvoltare a persoanei în școală și dimensiunea educațională pe care o parcurge individul dincolo de școală în ciclul profesional propus de către viața sa în calitate de adult. Educația adulților devine o componentă substanțială a educației permanente (alături de autoeducație).

Horst Schaub și Karl G. Yenke (2011) au definit educația adulților ca fiind ”o gamă largă de oferte instructive, care se adresează conștient adulților, în scopul lărgirii orizontului spiritual al acestora și al împlinirii așteptărilor legate de calificarea profesională” iar caracteristicile constatate scot în relief libertatea de opțiune în privința conținutului, a organizării ofertelor și a alegerii colaboratorilor. În sens restrâns, educația adulților desemnează manifestarea capacității de învățare în faza adultă din ciclul de viață al unui individ.

Educația adulților presupune după Bârsănescu „punerea la curent cu necesitățile schimbătoare ale vieții; formarea spiritului de toleranță, ca ipoteză și condiție a vieții sociale” . Cu alte cuvinte învățarea la adulți se realizează, mai cu seamă în zilele noastre când s-a produs o tehnologizare în masă, prin intermediul mass-media, al televizorului, telefonului, respectiv al internetului. Unele persoane sunt dependente de aceste canale de comunicare, iar fără vrerea sau știrea lor aceștia pot dobândi anumite informații benefice în procesul evoluției lor personale.

- Adams R. Gerald, Berzonsky D. Michael, „Psihologia adolescenței-Manualul Blackwell”, Editura Polirom, 2009

- Bârsănescu Ștefan, „Istoria pedagogiei”, EDP, București, 1968

- Muntean Ana, ”Psihologia dezvoltării umane”, Editura Polirom, 2006, București

- Mureșan Pavel, „Învățarea permanentă și perfecționarea cadrelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983

- Neculau Adrian, „Educația adulților”, Editura Polirom, Iași, 2004

- Nicola Ioan, „Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, București, 2003

- Paloș Ramona, Sava Simona, Ungureanu Dorel, „Educația adulților-baze teoretice și repere practice”, Editura Polirom, Iași, 2007

- Paloș Ramona, Teză de doctorat-„Identificarea și satisfacerea trebuințelor de învățare la persoana adultă”, Iași, 2003

- Sălăvăstru Dorina, „Psihologia Educației”, Editura Polirom, Iași, 2004

- Stănculescu Elena, „Psihologia Educației- de la teorie la practică”, Editura Universitară, București, 2008

- Zisulescu Ștefan, „Adolescența”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968

- Zisulescu Ștefan, „Psihologia adolescenței”, Editura Tiparul Universitar, București, 1962