Inainte de a vorbi despre tulburarile de personalitate voi incerca sa prezint definitia personalitatii si cateva dintre principalele teorii emise de-a lungul timpului despre personalitate.
In ceea ce priveste definitia personalitatii nu s-a? ajuns la un acord comun asupra ei. G. Allport, in studiul sau asupra personalitatii "Structura si dezvoltarea personalitatii", vorbeste despre 50 de definitii ale personalitatii. Psihologii nu numai ca formuleaza teorii in incercarea lor de a defini personalitatea ci totodata dedica timp si efort pentru evaluarea personalitatii si fac cercetari asupra ei.
Personalitate este un cuvant pe care il folosim cu totii, chiar daca intr-un sens larg si inexact sau incorrect si simtim ca-i intelegem sensul. Pe baza originii sale, din latinescul persona care se refera la mastile utilizate de actori, putem spune ca termenul de personalitate se refera la aspectele exterioare si vizibile ale unei fiinte umane, impresia pe care aceasta o lasa altora. Dar personalitatea nu se refera doar la fatada, rolul pe care il jucam pentru alti oameni. Ea reprezinta mai multe atribute ale individului, o "constelatie" de caracteristici variate, incluzand mai mult decat aparente. Ne referim la caracteristiciinterne sau trasaturi pe care noi nu le putem vedea direct sau pe care persoana incearca sa le ascunda.
Pe scurt termenul de personalitate reprezinta ansamlul trasaturilor psihice ale unui individ, un "macrosistem al invariantilor informationali si operationali, ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau caracteristici peentru subiect"( Paul Popescu-Neveanu << Dictionar de Psihologie >>).
De-a lungul istoriei ae existat o multime de teoreticieni, care au incercat sa explice conceptul de personalitaate. Voi prezenta doar pe scurt cativa dintre acestia si teoriile lor, pentru a nu devia de la tema lucrarii.
Sigmung Freud considera ca la baza activitatii psihice sta asa numita energie psihica, care difera sub aspectul formei, dar nu si al continutului de energia fizica. Mai mult, el considera ca energia fizica poate influenta psihicul, de unde rezulta conceptul psihanalitic de instinct. In viziunea sa, scoul instinctului este acela de satisfacere a nevoilor, clasificand-ul in doua categorii :
- EROS (instinctul vietii ) - asigura supravietuirea individului si a speciei prin satisfacerea nevoilor primare (hrana, aer, sex), energia psihica specifica acestuia fiind numita de Freud LIBIDO si
- THANATOS (instinctul mortii).
C .G. Jung nu este de accord cu Freud in privinta naturii libido-ului. El considera ca libido-ul nu este o energie eminamente sexuala, ci o energie vitala nediferentiata. Jung utiliza termenul de libido in doua sensuri : ca energie vitala difuza si ca energie psihica, care alimenteaza activitatea psihica.
A. Adler considera ca sentimentelede inferioritate reprezinta un mobil de baza al comportamentului uman. In viziunea sa sentimentul de inferioritate este specific tuturor oamenilor si nu reprezinta un semn de slabiciune, fiind totodata forta motivasionala majora a fiintei umane.
E. Fromm afirma ca umanitatea nu este condusa sau modelata de fortele biologice ale unei naturi instinctive, contrazicand-ul pe Freud si in problema sexului. El nu vede sexul ca pe forta modelatoare a comportamentului normal sau al celui nevrotic. Fromm a vazut personalitatea influentata de forte sociale si de cultura, considerand ca un individ isi creeaza propria natura.
H. Murray numeste personalitatea ca fiind "sistem personologic". El acorda atentie atat instantelor constiente cat si celor de natura inconstienta, trecutului, prezentului si viitorului subiectului, fortelor biologice, dar si celor psihosociale in determinismul personalitatii.
G. Allport considera personalitatea ca fiind "individual unic caractirizat printr-o functionalitate dinamica", afirmand ca personalitatea nu este o notiune cu character general sau universal, ci este particulara, specifica fiecarui individ.
R. Cattel defineste personalitatea ca fiind acea structura care ne permite sa prezicem ce anume va face un individ intr-o situatie data, scopul sau, in ceea ce priveste studiul personalitatii, constand in predictia comportamentului.
A. Maslov, un reprezentant al psihologiei umaniste, a criticat atat behaviorismul, cat si psihanaliza, mai ales conceptia lui Freud, spunand ca "studiul unor specimene handicapate, immature, bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapata". Teoria personalitatii la Maslov este de fapt o teorie a motivatiei. Studiind biografiile unor persobalitati marcante a ajuns la concluzia ca oamenii poseda in interiorul lor niste tendinte instinctive de crestere, dezvoltare, mai precis de valorificare a propriilor disponibilitati.
G. Kelly spune ca toti oamenii sunt capabili sa creeze constructe cognitive cu privire la realitatea inconjuratoare,ca, de fapt, fieccare individ estee un om de stiinta care construieste teorii si ipoteze si apoi le verifica in practica. Kelly arata ca oamenii observa evenimentele lumii inconjuratoare si le interpreteaza. Aceasta interpretare reprezinta modul unic al persoanei dem a vedea lucrurile.
Abordarea lui A. Bandura, teoretician al invatarii, asupra personalitatii este una psihosociala, care investigheaza comportamentele ca fiind formate si modificate de contextul social. Teoria sa este numita invatare observationala pentru ca pune accent pe rolul observarii comportamentului celorlalti si a consecintelor acestuia in invatare.
Acestia au fost pe scurt cei mai importanti teoreticieni care au incercat sa explice personalitatea.
Revenind la tema lucrarii mele, voi incepe cu o definitie generala a tulburarii de personalitate si cateva dintre caracteristicile acesteia.
O tulburare de personalitate este "un pattern durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la cererile culturii individului, este pervasiv si inflexibil, are debutul in adolescenta sau perioada adulta, este stabil in cursul timpului si duce la detresa sau deteriorare" (DSM-IV-TR).
1. "DSM-IV-TR", Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2003
2. M. Lazarescu si A. Nirestean, "Tulburarile de personalitate", Editura Polirom,Iasi,2007
3. Mielu Zlate, "Eul si personalitatea", Editura Trei, Bucuresti, 2004
4. P.Popescu-Neveanu, "Dictionar de psihologie", Editura Albatros, Bucuresti, 1978
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
