Tipologiile evoluționiste dilatat retractat

Tipologiile implicate in analiza noastra de pana acum au privit in genere, persoana umana, ajunsa la maturitate, cu structurile caracterologice constituite. Klages a avut, doar un fel de abordare evolutionista, dar, doar, cu caracter explicativ, foarte general si restrictiv (in directia formarii caracterului si personalitatii). Dezvoltarea foarte mare a psihologiei varstelor a impus, insa, atentia asupra diferentelor importante, dintre varstele de crestere, de maturizare, mature si de regresie. S-a evidentiat, mai ales, rolul foarte important al perioadelor de crestere si dezvoltare, faptul ca, ele marcheaza formarea totala, si efectele mediului si educatiei. In acest context, au inceput sa se contureze, o mai mare atentie, asupra problemei evolutioniste, aflate sub fortele puternice creatoare de situatii, ale mediului, in rivalitate, cu dispozitiile congenitale, psihomorfologice si fiziologice, si, asupra traseului vietii.

MASSERMAN JULES (1970) a atras atentia, asupra faptului ca, in aceeasi situatie, de tensiune, reactiile sunt diferite, si evident, trairea lor este diferita, fapt manifestat, printre altele, si prin expresiile mimice si pantomimice, dar si prin, dispozitii afective persistente, care creeaza un fond pentru trairile, ce se constituie ulterior. Ideea acestor modificari, ce se include, in firul timpului, si creeaza forme specifice de continuitate ale acestuia, au devenit tot mai frecvente. De altfel, inca din sec XIX-lea, teoria evolutionista, a impregnat puternic mentalitatea oamenilor, mai ales, a intelectualilor. Ernest Dupre (1862-1921), ca si L. Szondi (1862) au constituit teorii ale destinului, ce se desfasoara, tarand fiinta corporala umana, constituita cu codul ei genetic, prin firul evenimentelor, ce-I modeleaza conduitele. Sigaud, la care, ne-am referit deja, a emis la inceputul secolului XX, o idee interesanta, fiind preocupat de fizionomia umana. Ideea se rezuma, in afirmatia ca Mediul favorabil uman are efecte de vizibila destindere musculara si, dilata structurile acestora facilitand adaptarea. Sigaud a considerat, ca e vorba, de o lege morfobiologica. CORMAN a preluat aceasta idee, si a delimitat doua tipuri umane: tipul dilatat si tipul retractat (vezi Nouveau manuel de morpho- psychologie). Tipul dilatat a fost prezentat de CORMAN, ca fiind deschis. cu ochii largi, rotunzi, receptiv, neobosit, gata usor la suras, cu narile deschise (respira bine si relativ adanc). Aceasta persoana are o activitate debordanta, inima in mana (cum spune Corman), sentimente nedisimulate. Are multi prieteni, cunostinte, foarte diferite si numeroase. Se casatoreste, adeseori, de tanar. In rezumat, este perfect adaptat, din care motiv este realist, practic, si obtine usor, succese. Tipul retractat are fata prelunga, discret crispata, uneori, fata lui este triungiulara, ferma osoasa si palida (ca si cum, nu I-ar ajunge sangele la suprafata pielii). Organele de simt sunt reduse, ca si cum, ar face o protectie, fata de ...