Timiditatea

Prezenta carte este o traducere realizata dupa volumul "Overcoming shyness- A Woman's Guide" aparuta la editura Sheldon Press (Londra) in 1988. Traducerea a aparut la editura Polimark in anul 1997.

Cartea se adreseaza in principal celor care sufera de timiditate. Autoarea este de parere ca in paginile acestei carti gasesti lucruri care te pot ajuta sa scapi definitiv de timiditate pentru ca poti sa intelegi mai bine cauzele problemelor si iti ofera o noua perspectiva asupra modului de rezolvare a acestor probleme.

In prima parte a cartii autoarea defineste timiditatea si incearca sa stabileasca de ce suntem timizi. Ea reproduce o definitie din "Shorter Oxford Dictionary" conform careia oamenii timizi sun acei oameni care "se sperie cu usurinta; sunt greu de abordat din cauza sfielii, prudentei sau neincrederii; tematori in a se angaja intr-o actiune; prudenti , indaratnici, sovaitori; potrivnici acceptarii vreuni principiu sau abordarii vreunui subiect; rezervati din prea multa prudenta;precauti cand vorbesc; sfiosi in a se afirma; extrem de rusinosi.

Tot in prima parte a cartii se face referire la simptomele timidiatii acestea fiind in principal dificultatea de a comunica cu ceilalti si faptul ca persoana sta rezervata evitand sa vorbeasca cu ceilalti, evitand conversatiile cu strainii.

In continuare autoarea incearca sa raspunda la intrebarea "de ce suntem timizi?". Ea este de parere ca principala cauza a timiditatii sunt parintii. Lipsa de dragoste, de afectiune, neglijenta, criticile pot contribui la subminarea increderii in sine a copilului si la "instalarea unei timiditati care va persista in viata adultului". Pe de alta parte prea multa grija si afectiune pot sa faca un copil sa fie nesigur pe el, astfel instalindu-se timiditatea.

O alta cauza a timiditatii sunt invatatorii si profesorii. Profesorii lipsiti de intelegere pot sa "distruga" un copil prin diferite mijloace: de exemplu sa-l ridiculizeze in fata clasei. Un copil supus la repetat la astfel de practici v-a ajunge sa fie timid fiindu-i frica sa se exprime. Dianne Doubtfire propune si o solutie la o astfel de problema. Ea este de parere ca daca am avut astfel de experiente in copilarie trebuie sa ne gandim la faptul ca nu mai santem scolari la cheremul unui profesor.

De asemenea autoarea mai abordeaza si alte cauze ale timiditatii cum ar fi: fratii si surorile, colegii de serviciu, clasa sociala, banii etc.

Dupa parerea mea cel mai important si interesant capitol al cartii este capitolul V: Invingerea sfielii. Autoarea este de parere ca singura metoda prin care putem invinge sfiala este prin noi insine. Progresul in lupta cu timiditatea s-ar putea sa fie lent si sa fie treptat, dar niciodata nu trebuie sa ne dam batuti.

In primul rand trebuie sa ne spunem ca vom reusi sa invingem in lupta cu timiditatea si sa incercam zilnic sa facem o activitate, oricat de neinsemnata ar fi ea, care ni se pare o problema. De asemenea nu trebuie niciodata sa ne subestimam. Ori de cate ori ne subestimam sentimentul de inferioritate se amplifica iar siguranta de sine dispare treptat. Autoarea da un exemplu in acest sens. "Sunt slaba la aritmetica" este o vaicareala vesnica. Trebuie sa trecem peste aceste vaicareli gandindu-ne ca orice om este slab la ceva. De asemenea ea vine si cu o solutie care ne-ar putea ajuta in acest sens: sa notam pe o foaie toate calitatile si defectele pe care le avem si sigur vom constata ca defectele sunt mult mai putine decat calitatile.

Dianne Doubtfire abordeaza intr-un capitol separat problema timiditatii la femei. Principala cauza a acestei probleme este faptul ca femeile au fost tratate din totdeauna ca "cetateni de categoria a doua". O alta cauza ar putea fi copilaria, discriminarea sexula fiind prezenta inca de la cea mai frageda varsta. Replica "pleaca-nu vrem sa ne jucam cu fete" se aude foarte des in grupurile de copii. Femeile pot trece foarte usor peste toate aceste probleme care duc la timiditate. Trebuie doar sa se bucure cu adevarat de fiecare succes ori cat de mic ar fi el.

In ultima parte a acestei lucrari ( ultimul capitol ) autoarea abordeaza subiectul nevoii de relaxare dand cateva exemple prin care se poate ajunge la o stare psihica mai relaxanta. Una dintre metodele propuse de Doubtfire una simpla, pe care ori cine o poate folosi. Trebuie doar sa ne ajezam pe un scaun intr-o pozitie confortabila si sa incepem sa numaram de la 100 spre 1. Vom observa ca treptat, treptat alte ganduri suparatoare o sa inceapa sa dispara, desi s-ar putea ca unele sa mai reapara. Folosind aceasta metoda regulat, vom constata ca vom ajunge sa fim mai relaxati, putand sa ne relaxam intr-un mod foarte usor.

In concluzie pot afirma ca aceasta carte merita citita, eu personal afland lucruri noi si interesante. In schimb sunt dezamagit de faptul ca acest subiect a fost tratat destul de sumar si bazindu-se in general pe experienta personala a autoarei.