Teorii ale personalității

Personalitatea este unica. Constatam similaritatea intre oameni si cu toate acestea, sesizam ca indivizii poseda caracteristici speciale sau combinatii de caracteristici care-i disting uni de ceilalti. Fiecare psiholog ofera o versiune unic, o perspective proprie asupra naturii personalitatii, care devine definitia sa de lucru

Personalitatea se refera la acele caracteristici ale unei persoane care justifica consecventa comportamentelor sale.

Teoriile asupra personalitatii pot fi comparate prin intermediul conceptelor pe care acestea le utilizeaza, atunci cind autorii le ofera raspunsuri la intrebarile ce ? de ce ?cum ?.

Teoria freudiana a personalitatii reprezinta prima si cea mai influenta teorie psihologica asupra persoanei. Toate celelalte teorii sau modele au aparut in reactie la sau in prelungirea ei. Conceptul ei cheie este cel de interactiune (intre elementele ei structurale :id,ego,supra-ego) ,de unde si denumirea consacrata de abordare psihodinamica . Cercetarile lui Freud s-au centrat preferential asupra problematicii constientului, pe care a studiat-o cu multa pasiune. Cea mai insemnata contributie a sa la studiul inconstientului rezida in accentul pus pe modalitatile prin care inconstientul ne poate influenta gandirea si actiunile .

In primele teoretizari asupra psihicului uman , Freud a definit structura personalitatii in termeni de inconstient, preconstient si constient -modelul topografic. Constientul, in viziunea freudiana, se relationeaza cu toate acele fenomene sau reprezentari de care noi suntem constienti la un moment dat. Preconstientul decupeaza fenomenele care pot deveni constiente , daca ne concentram atentia asupra lor . Inconstientul circumscrie fenomene sau reprezentarile inaccesibile constientei si care nu nici nu pot fi constientizate dacit in conditii cu totul speciale. Cu toate ca Freud nu a fost prima persoana care a acordat atentie proceselor inconstiente, el a fost primul psiholog care a explorat analitic calitatile proceselor inconstiente si a evidentiat importanta majora pe care acestea le au in derulare experientelor cotidiene .

Pentru a depasi neajunsurile modelului topografic ,1923 Freud a dezvoltat un model alternativ -modelul structural . Aceasta descrie personalitatea apeland la alte trei constructii: ID,EGO,SUPRAEGO. El atrage atentia asupra faptului ca cele trei componente (ID,EGO,SUPRAEGO) nu trebuie judecate ca trei compartimente separate in mintea noastra; dimpotriva accentul trebuie sa cada pe interactiune, deoarece ele se imbina precum sectiunile unui telescop sau culorile intr-o pictura. Tocmai dina acest motiv, tratarea lor nu poate fi facuta separat.

Id -este singura componenta a personalitatii care este prezenta inga de la nastere. El adaposteste instinctele si intreaga energie psihica a individului . In conceptia lui ,Freud el reprezinta ,,intunericul din adanc , nucleul inaccesibil al personalitatii, un cazan in clocot plin cu pulsiuni". Rolul sau de a transforma trebuintele biologice in tensiunea psihica.

Ego-ul in jurul varstei de 6-8 luni,desprinzandu-se din id, incepe treptat sa se dezvolte. Formarea ego-ului este ajustata de experientele corporale care il ajuta pe copil sa se diferentieze intre eu si non-eu. Egoul este un fel de fatada a id-ului care imbrica id-ul asa precum scoarta cerebrala inveleste creierul. El se intinde peste constient, preconstient si inconstient. Este singura componenta a personalitatii capabila sa interactioneze nemijlocit cu mediul inconjurator (obiectual si social); intelept si rational, elaborandu-si planuri realiste, menite sa satisfaca nevoile id-ului.

Supraego se formeaza printr-un proces cand copilul incepe sa interactioneze standardele parintilor sai. El e o parte speciala a ego-ului, care se observa si judeca, mai presus de orice,comportamentele individului. Supraego-ul este partial constient, partial inconstient. Incepe sa se dezvolte in jurul varstei de 3-5 ani,si nu va inceta pana la maturitate sa interiorizeze caracteristici morale ale parintilor, dascalilor, idolilor adolescentei si ale altor figuri autoritare.

Procesele personalitatii sunt expresia acestor modalitatea prin care energia individului este exprimata , transformata sau blocata. In conceptia freudiana,toata energia psihica rezida in stari de excitatie ale organismului care cauta as se exprime pentru a obtine detensionarea sistemului. Aceste stari e excitatie , Freud le-a numit instincte. In primele sale formulari teoretice au fost supuse atentiei doua categorii de instincte: ego-instinctele - ce exprima in tendintele autoconservative ale individului si instinctele sexuale -care au fost relationate cu nevoia de perpetuare a speciei. Intr-o varianta teoretica ulterioara intalnim instinctul vietii si instinctul mortii.

In teoria psihanalitica , procesele reflecta de fapt functionarea dinamica a personalitatii, mai precis dinamica instinctelor. Freud spune despre instinc: poate fi blocat , poate fi exprimat intr-o forma modificata sau descarcata in forma sa primara de existenta. Relatiile de influenta reciproca dintre exprimarea si inhibarea unui instinct fundamenteaza caracterul dinamic al teoriei psihanalitice.

Elementul cheie al acestei functionari il constituie conceptul de anxietate. Mecanismele anxietatii reflecta cel mai bine relatiile functionale dintre structurile personalitatii. In aceasta triada a personalitatii, ego-ul mentine echilibrul intre cerintele mediului, presiunea libidoului si severitatea egoului.

Freud a identificat trei tipuri de anxietate:nevrotica, realista, morala.

Ego-ul are la dispozitie o serie de mecanisme defensive: represia, rationalizarea , negarea si regresia, pe care le utilizeaza pentru a face fata atat amenintarilor severe din partea id-ului, cat si celor ale supraego-ului.