Temperament - Caracter - Aptitudini

1. CARACTERIZARE GENERALA

Temperamentul constituie latura dinamico-energetica a P.

Dinamica deoarece ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului.

Energetica deoarece ne arata care este cantitatea de energie de care dispune un individ si mai ales modul cum este consumata aceasta.

GOLU: ,,Daca insusirile dinamico-energetice sunt innascute, determinate genetic, integrarea lor in plan psihocomportamental, adica in dinamica proceselor psihice si a actelor motorii, se realizeaza in ontogeneza. Intrucat, insa, aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe tabloul comportamental, ce se elaboreaza stadial in cursul vietii individului, structura temperamentala si, respectiv, tipul temperamental este innascut reprezentand astfel, alaturi de predispozitii, ,,elementul ereditar in organizarea interna a P.

N. SILLAMY in al sau ,,Dictionar de psihologie (1995), defineste T ca ,,un ansamblu de elemente biologice, care, impreuna cu factorii psihologici, constituie P.

Poate, cel mai corect este sa consideram ca T reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se psihizeaza (adica, se implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice  P, G, M, Afectivitatea) si se reflecta in comportament.

Astfel inteles, T dobandeste un caracter si o conotatie psihologica, devenind un obiect de studiu al psihologiei.

Cand vorbim de T in plan psihologic, noi nu ne gandim direct la constitutia fizica sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc in organism, ci la modul cum reactioneaza si se manifesta sb., sub aspect dinamico-energetic, in diverse situatii:

- rapiditatea perceptiei;

- a raspunsurilor verbale la intrebari

- a reactiilor motorii;

- intensitatea trairilor emotionale si durata lor

- intensitatea sau forta actiunilor voluntare

- echilibrul sau impulsivitatea derularii raspunsurilor la succesiunea stimularii externe

- directia orientarii dominante- extraversie sau introversie

- locul controlului (dependenta de stimularea externa sau dependenta de activismul intern propriu)

- disponibilitatea la comunicarea interpersonala

- ascendenta sau obedienta relationala, etc.

T, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real numai in plan psihocomportamental.

T se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a P care se impune nemijlocit observatiei. Asa se explica de ce, primele descrieri si clasificari ale lui dateaza inca din antichitate (Hippocrate, Gallenus).

Depinzand direct de structura biologica, T este propriu nu numai omului, ci si animalelor. Se stie ca I.P. Pavlov si-a elaborat teoria sa despre temperamente prin cercetari efectuate pe animale.

T tine de latura formala, de suprafata, a P, si nu de cea interna, de continut.

El nu are o semnificatie axiologica.

- D.p.d.v. biomedical  se poate afirma doar ca o formula temperamentala este mai avantajoasa decat alta in ceea ce priveste rezistenta la stresuri si gradul de predispunere la anumite tulburari de ordin psihiatric  nevrotic sau psihotic.

- D.p.d.v. educational  nu sepoate evidentia un T ca fiind absolut favorabil iar altul nefavorabil.

In principiu, tipurile temperamentale sunt echipotentiale: pe fondul unor scheme temperamentale diferite, in ontogeneza, se pot edifica profiluri de P asemanatoare d.p.d.v. aptitudinal si caracterial, dupa cum pe fondul aceleiasi formule temperamentale se elaboreaza profiluri de P diferite.

T nu este o variabila neutra d.p.d.v. adaptativ.

Structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume si indeplineste rol de mediator intre:

- intensitatea

- durata