In aceasta prima etapa a celei de-a doua paradigme de evolutie, apare focalizarea nu pe ceea ce-i apropie pe membrii echipei, ci pe ceea ce-i desparte, pe elementele de diferenta dintre ei. Aceste diferente, uneori recunoscute si tolerate anterior prezentei etape, devin puncte centrale pentru discutii si argumentari. Coechipierii isi gasesc arii de interes noi si vorbesc din ce in ce mai putin despre asta in cadrul echipei respective.
Din ce in ce mai putina informatie este schimbata de catre membrii echipei.
in acest stadiu, fiecare punct de conflict in interrelationarile multiple din grup pare mai sigur sa fie reprimat in topicul discutiei, pentru a se evita certurile. Con versatia devine superficiala; de observat ca, in acest moment, turnura negativa a interrelationarilor se mai poate schimba. Membrii echipei aflati in acest stadiu al relatiei isi acopera problemele de relationare: isi dezvolta o masca pentru cei situati in afara echipei.
Este un timp de inactivitate in relationarile din interiorul echipei.
Membrii acesteia se limiteaza strict la relationarile cerute pentru realizarea sarcinii; in acelasi timp se simt frustrati de inabilitatea lor de a comunica intre ei aspecte afective. intinderea acestei stari in timp depinde si de alti factori ca, de pilda, recompensele pe care membrii le pot primi din partea cadrului didactic daca rezolva corect sarcinile.
Am combinat ultimele etape ale lui Hybels pentru o adaptare mai flexibila la specificul echipelor didactice.
In aceasta etapa, partenerii din echipa incearca sa se evite; in cazul in care cadrul didactic pastreaza pe mai departe echipele respective, membrii refuza interrelationarile; uneori, conflictul este transferat intr-un conflict cu cadrul didactic respectiv.
Trebuie remarcat ca cele noua stadii enumerate pana acum sunt un continuum extrem de flexibil si adaptabil, in sensul ca anumite etape pot sa fie incluse in altele, importanta lor poate scadea pana a deveni subetape pentru alte stadii sau dimpotriva.
De altfel, in delimitarea conceptuala a grupului, observam ca acesta, vazut ca sistem, devine generator de energie, energie pe care trebuie sa o concepem in plan didactic ca fiind folositoare activitatii de invatare-dezvoltare. Un alt model privind constituirea si evolutia grupurilor ne ofera Larry Greiner; el a argumentat ca, in cresterea lor, organizatiile trec prin cinci faze de dezvoltare, fiecare dintre ele incheindu-se cu o criza de management. In ceea ce priveste dezideratul pe care ni l-am propus, am dezvoltat aceste etape, relativ usor, din perspectiva echipelor educationale; si aceasta, deoarece echipele educationale imbraca multe dintre caracteristicile grupurilor formale; inter pretarea oferita de Greiner prin prisma stilului managerial se dovedeste interesanta in perspectiva metodelor si tehnicilor care utilizeaza capacitatile interactive ale membrilor acestor echipe. In etapa cu numarul unu, a creativitatii, etapa care este presupusa de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
