Comunicarea - inteleasa ca parte componenta a vietii psihice, dar si sociale, trebuie prezentata ca necesara sine qua non pentru relatiile umane. In familie, in colectivitati, acasa singuri ori la negocieri oamenii transmit idei, ganduri, sentimente, isi cunosc semenii si isi respecta problemele cotidiene comunicand.
Deschiderea umana generica spre informare, spre cunoastere se constituie actualmente intr-o conditie obligatorie a surselor de satisfactie, entuziasm, bucurie, ajutor mutual - fenomen ce detine in subsidiar o asertiune extrem de cunoscuta si de actuala, mai ales in perioade de profunde ,,asezari" socio-economice : INFORMATIA reprezinta PUTEREA. "
Cartea aleasa spre prezentare incearca o prezentare succinta a aspectelor importante din interrelatiile umane privite printr-o radiografiere a componentelor psihofiziologice ale activitatii de tip comunicativ.
Structurata in 8 capitole,lucrarea sugereaza posibile ,,chei" in domeniul larg al comunicarii, in ideea consolidarii sanatatii mentale, ,,chei" in metodica de interrelationare in spatii culturale si traditii diferite ca si grile de evaluare-autoevaluare intr-un efort de exercitare a legaturilor in familie, in activitatea profesionala, in negocieri, in prietenie.
Voi face referire la fiecare capitol in parte,dar voi evidentia aplicabilitatea cunostintelor legate de comunicare in domeniul economic,anume in diplomatie,negociere, management
Capitolul I, "COMPORTAMENT - PSIHISM - COMUNICARE ",defineste actul comunicarii.
In limba latina, verbul ,,comunico-are" provine din adjectivul ,,munis-e" a carui semnificatie era ,,care isi face datoria, indatoritor, serviabil". Cuvantul a dat nastere, prin derivare, unei familii lexicale bogate din care mentionam pe ,,immunis-e" = scutit de sarcini, exceptat de la o indatorire (de ex. : ,,imun" inseamna exceptat de la contractarea unei boli, care nu face boala).
Dupa Antoine Meillet ,,communise", inseamna ,,care isi imparte sarcinile cu altcineva". In latina clasica insemna, ca si sensul urmasul sau actual ,,care apartine mai multora sau tuturor". ,,Comunicus" a dat ulterior nastere verbului ,,communico", patrunzand in romaneste pe filiera franceza, odata cu valul de neologisme romantice din ultimul secol si jumatate (Ibidem).
Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc sta la baza organizarii si dezvoltarii sociale, influentand influentand raporturile pe orizontala si verticala intre oameni - intervenind chiar in aspiratiile lor intime, dar si in cunoasterea realitatii.
Lingvisti, psihologi si sociologi au fost tentati de sistematizarea demersului comunicarii, dar si de implicatiile acestui act, proces sau sistem de coduri.
Diversele clasificari ale mijloacelor de comunicare se refera la:
a) mijloace lingvistice;
b) mijloace paralingvistice;
c) mijloace non-verbal-vocale;
d) mijloace non-vocale;
e) mijloace extralingvistice;
f) mijloace vocale
Rolurile comunicarii apar cel mai bine in evidenta cand le raportam la scopurile pe care aceasta le indeplineste. De Vito (1988) stabileste ca scopuri esentiale ale comunicarii:
- descoperirea personala - care consta in raportarea la altii si obtinerea de elemente pentru propria noastra evaluare;
- descoperirea lumii externe - expliciteaza concret relatiile exterioare ale obiectelor si evenimentelor intelese cu ajutorul comunicarii;
- stabilirea relatiilor cu sens - ne arata ca prin comunicare capatam abilitatea de a stabili si mentine relatii cu altii, deoarece in mod obisnuit ne place sa ne simtim iubiti si apreciati de altii;
- schimbarea atitudinii si comportamentelor - presupune ideea de comunicare, mai ales cea realizata prin intermediul mass-media, careia ii este proprie schimbarea atitudinii si comportamentelor noastre si ale altora
- joc si distractii - comunicarea inteleasa ca mijloc de destin-dere, de a face glume etc.
Autorul conchide, aratand ca acestea nu sunt singurele scopuri ale comunicarii, dar pe acestea le considera cele mai importante.
Comunicarea poate genera cercetari, idei, contradictii, dar si sinteze. In mod obisnuit, clasificarea comunicarii se refera la: comunicarea non-verbala si comunicarea verbala.
Primul subcapitol este intitulat " COMUNICAREA PRIN IMAGINI ".Autoarea subliniaza faptul ca, desi omniprezenta,acest tip de comunicare creeaza un paradox Multiplicarea si omniprezenta comunicarii prin imagini este considerata de unii psihologi ca reprezentand un fenomen de adevarata ,,regresiune culturala" pentru acest sfarsit de secol si mileniu. Se considera ca acest fenomen al imaginii ar impiedica dezvoltarea altor forme de comunicare, pierzandu-se uneori la anumite categorii de
"PSIHOLOGIE SI COMUNICARE" , Rascanu, Ruxandra, Editura Universitatii,Bucuresti ,2001
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
