Psihologia creativității

Cat de important este sa te indragostesti de o idee si sa o urmaresti cu staruinta

Cercetarile au dovedit incredibila importanta a capacitatii de a te indragosti ,,de ceva", de o idee sau de imaginea viitorului. Aceasta imagine sau idee reprezinta un tel ce pare a se impune ,,ca de la sine". Si daca persista in ani, asigura dezvoltarea unei structuri creative de personalitate.

Imaginea viitorului poate actiona ca o forta magnetica ce ne ordoneaza actiunile, ne da energia si curajul de a avea initiative, ne ofera solutii si ne conduce catre succes. Capacitatea de a te proiecta in viitor, adica de a visa si de a face planuri, capacitatea de a fi curios si de a te mira sunt calitati importante ale fiintei umane.

Aceste proiectii in viitor functioneaza ca seturi de trebuinte care orienteaza si selecteaza actiunile individuale.

Evolutia societatilor a fost intotdeauna dependenta de o minoritate de persoane creative, de imaginea pe care acestea au avut-o asupra viitorului. Istoria avertizeaza ca societatile care nu dispun de o imagine clara asupra viitorului dispar. Cu siguranta avem nevoie de imagini noi, pozitive asupra viitorului lumii, imagini care sa reprezinte tinte catre care ne indreptam. De altfel, aceste imagini ale viitorului nu sunt necesare doar fiecarui individ, ci si comunitatii.

Una dintre cele mai puternice descatusari a energiei creative, a realizarilor neasteptate si a autorealizarii pare a fi capacitatea de a face o pasiune pentru propria imagine asupra viitorului, adica pentru ,,visul "pe care fiecare il avem in copilarie.

in cautarea propriei identitati

Care este relatia dintre imaginea viitorului si stabilirea propriei identitati?

Ce inseamna aceasta durabilitate a ideii-tel in evolutia individului?

Multi oameni nu viseaza, nu isi imagineaza ce vor fi in viitor, ce vor face, ce piedici ar putea avea. Altii isi imagineaza viitorul, dar nu cred ca ceea ce au visat in copilarie se va realiza si ca urmare renunta. Acestia nu isi valorizeaza propriile ganduri si vise.

Importanta modelului in structurarea personalitatii adolescentului este un fapt cunoscut , ca si nevoia de izolare, corelata cu negarea valorilor adultilor, ce conditioneaza formarea imaginii de sine, adica a identitatii. in prezenta potentialitatii creative, aceasta imagine poate aparea la o varsta mica ( 7-8 ani ) si ea este justificativa pentru o evolutie independenta, care evolutie creativa presupune o identitate mai mult sau mai putin definita din copilarie. Dar un model, indiferent de nivelul sau de claritate, permite depasirea obstacolelor si interdictiilor ce se ivesc pe parcurs.

Perseverenta in urmarirea unei idei - tel din copilarie implica autocunoastere, intelegere, dezvoltare si exploatare a propriilor calitati, abilitatea de a ocoli jocurile impuse, libertatea in a alegerea jocurilor.

Doua cazuri spre exemplificare:

-cazul fiului de chirurg: in scoala primara, fiul unui medic chirurg obtine la testele de creativitate performante foarte mari, ceea ce dovedeste prezenta unui potential creativ. intrebat ce profesie il intereseaza, raspunde constant ca-si va urma tatal, chirurg de renume. La testul de creativitate care prezenta ca stimul o succesiune de cercuri, el deseneaza de fiecare data note muzicale, instrumente, caricaturi ale Beatles-ilor,etc. Era clar ca muzica era viata lui, chiar atunci cand afirma cu strasnicie ca va deveni chirurg. La 12 ani participa la o scoala de vara avand ca tematica muzica. Este momentul in care incepe sa constientizeze ca ar putea fi muzician. Din fericire, parintii nu se opun, inteleg ca fiul lor poate avea un alt drum si il sustin in a face ceea ce-si doreste, lucrand cu altii si indrumat de un mentor. Din acest moment optiunea este bine definita si astazi este compozitor recunoscut.

-cazul fiului de compozitor: acesta spunea de asemenea cand era in scoala primara ca doreste sa-si urmeze tatal in profesie. Rezultatele la teste sunt superioare, are nivel inalt de inteligenta si potential creativ. in timpul liceului parintii il ajuta sa urmeze cursuri speciale de compozitie. Dar, spre surprinderea lor, la sfarsitul perioadei de cursuri, fiul ii anunta ca este interesat de medicina si refuza sa continue cursurile muzicale. Relatia cu parintii devine conflictuala si este de nedepasit. Acestia nu accepta ca fiul lor sa aiba o alta profesie decat cea care pentru ei a insemnat o sursa de bucurii, o reusita. Rezistenta fiului este redusa, in sensul ca renunta sa devina compozitor, dar renunta si la medicina, preferand o cariera militara. Solutia este foarte departe de ceea ce indicau testele de aptitudini si interesele proprii ( ceea ce a visat sa devina).

Aceste exemple au dovedit ca momentul aparitiei primelor reprezentari ale viitorului apar la varsta de 7-8 ani. Pe fondul existentei potentialului creativ, aparitia acestor interese profesionale, conduce la o devansare temporala a procesului de construire a propriei identitati, in preadolescenta, si la performanta in cariera. Aceasta situatie este posibila doar atunci cand cel ce dispune de cele doua atribute - potential creativ si orientare constanta a intereselor- poate depasi inertia modelelor educationale propuse de familie si societate.