Posibilitate a științelor morale

Noi am fixat ca obiectiv al stiintelor morale descoperirea legilor produselor constiente sau inconstiente ale activitatii umane.

Dar, definindu-le nu s-a declarat ca sunt imposibile? Orice lege este intotdeauna un raport constant si invariabil intre fapte? Pot exista astfel de raporturi intre fenomenele interne? Astfel de raporturi nu implica de fapt, necesitatea, si una din trasaturile caracteristicile ale activitatii umane nu este chiar libertatea? Ca ar exista intre anumite fenomene interioare legaturi constante de succesiune, nu negam asta. Dar aceste legaturi sunt ele invariabile? Orice fenomen intern este determinat de un antecedent constant? Se poate prezice cu siguranta ordinea acestor fenomene? Suntem noi asigurati ca orice produs neprevazut tasnind liber din isvorul interior, nu va veni sa se insereze fara precedent in urzeala fenomenelor, sa rupa ordinea previziunilor noastre si sa ne dejoace calculele? Esenta unui fapt liber e sigur ca se produce fara antecedent determinat ca apare in urma faptelor in care ia loc, fara sa fi fost chemat la existenta de faptele anterioare.

Dar stiinta n-ar sti sa aranjeze asemenea surprize, peste tot ea vrea legi, cum se spune raporturi fixe si imuabile si posibilitatea unui singur fapt derogand de la lege e suficient pentru a duce la esec si a creea suspiciune in toate descoperirile sale.

Cum sa fii cu adevarat mandru de asta, daca o putere incoercibila boate emite astfel de faptein opozitie cu aceasta regula universala care leaga fiecare fenomen de un antecedent determinat.

Aceata dificultate o vedem cu usurinta, tine in suspans majoritatea stiintelor morale.

Cu certitudine, ca rezolutiile omului sa fie libere, va exista mereu o logica, caci ideile se inlantuie, urmand raporturi necesare; va exista mereu o psihologie cel putin partiala; caci printre fenomenele psihice se numara de exemplu senzatiile in care nu s-ar sti contesta dependenta constanta de antecedentele determinate; va exista totdeauna o morala, caci esenta moralei este de a presupune libertatea umana si de a precrie regula ca aceasta libertate reglata de ratiune trebuie sa se impuna ei insesi; va exista chiar o jurisprudenta, caci jurisprudenta trage concluzii din regulile puse de oameni; dar ce va deveni istoria care, cum vom vedea mai departe se amesteca cu toate celelalte stiinte morale?

Ea va trebui sa se limiteze la a inregistra faptele petrecute, fara a incerca sa descopere intre ele altceva decat o ordine a faptelor si fara a putea spera sa traga invataminte pozitive pentru viitor; ea va fi astfel experienta sterila a umanitatii. Ce va deveni politica, daca nu o arta empirica, fara anumite reguli, fara principii asigurate, fortata sa schimbe neincetat proceduri la intamplare ale manifestarilor irationale ale libertatii? Problema libertatii este deci incopatibila cu constituirea stiintelor avand ca obiect chiar produsele activitatii umane? Este important sa degajam problema de orice consideratie metafizica. N-avem de ce sa ...