Perspective de Abordare a Psihicului

Metodele nu se aplica izolat si independent una de alta ci organizat ,conform anumitor principii teoretico-stiintifice si pe baza unei anumite conceptii generale asupra fenomenelor cercetate.

Metodologia unei stiinte ,include: conceptia despre obiectul investigat ,tehnicile si procedeele de colectare a datelor ,tehnicile si procedeele de prelucrare a datelor recoltate ,procesele logice de analiza ,constructie si reconstructie a teoriei (Zlate 2000 ,p.153)

Intalnim doua tipuri de metodologii ,dupa principiile care au generat un anumit mod de abordare a realitatii sociale :obiective si interpretative.Metodologiile obiective sunt specifice abordarilor nomotetice ,cantitative ,pozitiviste ,pe cand cele interpretative sunt specifice abordarilor idiografice ,calitative ,hermeneutice.Unii autori diferentiaza metodologii coercitive si metodologii noncoercitive in psihologie(Matalon ,Nozik)

Metodologia noncoercitiva este cea care lasa cercetatorului dreptul de a decide si de a -si asuma toate riscurile.Zlate observa ca orice metodologie devine noncoercitiva ,normativa ,atunci cand este aplicata."Numai o conceptie teoretica riguroasa,bine circumscrisa si intemeiata este in masura sa orienteze si sa ghideze alegerea si aplicarea metodelor"(Zlate ,2000 ,p157)

In psihologie intalnim patru abordari ale psihicului

I.Abordarea ,,plana", ,, orizontala" a psihicului

Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.Aceasta porneste de la ideea existentei unor ,,particule elementare", a unor atomi care, prin asociere, genereaza intreaga viata psihica a individului.

Descoperirea asociatiilor de catre John Locke, clasificarea lor de David Hume, evidentierea substratului lor fiziologic de catre David Hartley, au permis elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, si generalizarea ei.

David Hartley, primul parinte al asociationismului, a recunoscut asociatia ca fiind un mare principiu al vietii mintale, iar repetitia-principiul fundamental al tuturor asociatiilor .

James Mill, porneste de la ideea senzatiei-ca singurul element primordial si a asociatiei ca singurul principiu de organizare a vietii psihice..Este de parere ca atunci cand doua sau mai multe idei au fost repetate impreuna si asociatia lor a devenit stransa, ele nu mai pot fi deosebite una de alta..El are cea mai mare contributie la extinderea asociationismului: postuleaza principiul asociatiei ca fundament al explicatiei psihologice.Se presupune ca prin intermediul legilor asociatiei complexul poate fi explicat prin simplu, superiorul prin inferior.James Mill a extins princiile asociatiilor la domeniul actiunii.

Din punct de vedere teoretic ,asociationismul promova o viziune simplista asupra vietii psihice aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple (memorie, deprinderi) dar nu si celor complexe care ramaneau inexplicabile.

Apoi, considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ intre ele, ci cel mult cantitativ (mai multe senzatii genereaza o perceptie) facea ca asociationismul sa esueze in explicarea altor stari ale psihicului decat cele normale.

Variante de asociationism renovate

Le Ny atrage atentia ca toate teoriile psihologice au facut apel la notiunea de asociatie, ceea ce nu inseamna ca ele pot fi calificate ca asociationiste.Diversele tipuri de asociationism au in comun faptul ca asociatia este considerata centrala si susceptibila sa explice singura un numar mare de fenomene psihice.

Behaviorismul preia notiunea de asociatie: asocierea dintre stimul si reactie se realizeaza in principal prin invatare.Avem psihologia clinica si psihanaliza ,care utilizeaza asociatiile libere ca modalitati esentiale de investigare

Teoriile neo-asociationiste ,sunt dezvoltate mai ales in psihologia cognitiva ,cu scopul explicarii memoriei.

Acestea introduc asociatia contextuala : leaga intre ele reprezentarile aflate in memoria individului, recurgand la un intermediar.

Conexionismul, datorat lui Thorndyke, postuleaza asocierea stimului cu reactia in conditiile unui proces de invatare bazat pe recompensare (legea efectului) sau pe incercari si erori (legea exercitiului)

Neo-conexionismul se refera la teorii si tehnici care vizeaza stimularea proceselor psihice prin referinta la modele.

Avem urmatoarele principii ale abordarii plane a psihicului:

a. principiul divizarii psihicului in elementele lui componente, ireductibile unele la altele

b. principiul identificarii ,,ultimului" element :elementul fundamental care sta la baza construirii intregului psihic

c. principiul agregarii si asocierii atomilor mintali

d.principiul repetarii asociatiilor : asociatiile capata forta, se mentin si reproduc cu usurinta e.principiul indisociabilitatii asociatiilor (explica fenomene psihice mai complexe)

f. principiul complicarii naturii asociatiilor, corelat cu cel al multiplicarii tipurilor acestora

II.Abordarea structural-dinamica a psihicului

Cu timpul, in locul unei psihologii plane sau orizontale asupra vietii psihice se propune una verticala, piramidala ,al carui obiect il constituie studiul organizarii ierarhizate a persoanei umane.Intuirea organizarii verticale a psihicului uman o intalnim inca la Leibinz. El vorbea despre existenta unor ,,perceptii mici", deci a unor perceptii nonconstientizate.