Personalitatea

In viata de zi cu zi, tindem sa-i etichetam pe cei din jur in functie de tipul de persoana pe care il reprezinta fiecare. Exista tipul prietenos si sociabil, tipul agresiv, tipul linistit si timid, tipul activ si ocupat, si asa mai departe. La baza acestor clasificari se afla ideea ca fiecare persoana are o anumita personalitate - un anumit fel de a reactiona si de a se comporta. Daca stim cu ce fel de persoana avem de-a face, ne poate fi mai usor sa-i intelegem comportamentul. De asemenea, putem sa anticipam reactiile unei persoane intr-o anumita situatie.

Totusi, aceste clasificari nu sunt foarte stiintifice. Ele pot fi uneori chiar inselatoare. Psihologii - oamenii de stiinta ce se ocupa cu studiul comportamentului uman si cu complexitatea mintii - cerceteaza in mod continuu ceea ce numim personalitate. Ei folosesc mai multe metode de clasificare a indivizilor, in functie de caracterul, temperamentul si aptitudinile lor, in dorinta de a intelege omul.

De-a lungul timpului s-a incercat gasirea unei legaturi intre personalitatea unui om si data nasterii sale (in astrologie), intre personalitatea sa si umflaturile de pe craniul sau (in frenologie), si intre personalitate si liniile din palma (in chiromantie). Insa stiinta moderna nu acorda o importanta prea mare acestor tehnici.

In Larousse gasim definitia personalitatii ca: element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana.

Fiecare individ are particularitatile sale intelectuale, afective si cognitive (cu referire la vointa, la temperament), al caror ansamblu organizat determina personalitatea. Fiecare om este totodata asemanator cu ceilalti membri ai grupului si diferit de ei prin amprenta unica a trairilor sale. Una dintre problemele referitoare la personalitate este aceea ca fiecare percepe diferit acest cuvant. Multe dictionare de psihologie sustin ca personalitatea nu poate fi definita. Celebrul austriac Sigmund Freud considera ca trasaturile fundamentale ale personalitatii se contureaza foarte devreme, probabil in primii cinci ani de viata. Acestea sunt influentate de experiente, ca suptul la pieptul mamei, consumul alimentelor solide, deprinderea mersului la toaleta si impulsurile sexuale. Treptat, aceste experiente se combina si se integreaza, dar personalitatea se modifica si se dezvolta de -a lungul copilariei pana in perioada adulta.

Conceptiile moderne referitoare la astfel de teorii insista asupra modului in care copiii reactioneaza intre ei si fata de adulti, cum isi fac prieteni sau dusmani si cum se integreaza intr-o anumita cultura sau societate.

Sigmund Freud a sustinut ca personalitatea se compune din trei elemente: ego, id, si superengo. Egoul corespunde cel mai bine cu eul pe care il cunoastem. Prin id el a cuprins instinctele primare, care stau de fapt la baza oricarui comportament uman. In conceptia lui Freud, rolul superegoului era sa controleze activitatea egoului si a idului. De ...