Particularitățile abordării sistemice a psihicului

Clasificarea traditionala a fenomenelor psihice

Psihologia traditionala imparte fenomenele psihice in procese, activitati si insusiri psihice.

Procesele psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfasurare discursiva, plurifazica, specializate sub raportul continutului informational, al formei ideal, subiective de realizare, ca si al structurilor si mecanismelor operationale.

Activitatile psihice reprezinta modalitati esentiale prin intermediul carora individul se raporteaza la realitatea inconjuratoare, fiind constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, miscari orientate in directia realizarii unui scop ca urmare a sustinerii lor pe o puternica motivatie.

Insusirile psihice sunt sistetizari si generalizari ale diverselor particularitati dominante apartinand proceselor sau activitatilor psihice, formatiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale stabile ale P, configuratii psihice mult mai stabile decat procesele psihice.

Dat fiind faptul ca o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor, activitatilor si insusirilor psihice, ele sunt incadrate in categoria conditiilor facilitatoare sau perturbatoare ale celor dinainte.

Intre toate aceste fenomene psihice exista o stransa interactiune si interdependenta. Astfel procesele psihice apar ca elemente componente in structura activitatii psihice si se regasesc transfigurate in insusirile psihice.

Ativitatea psihica reprezinta cadrul si sursa aparitiei, formarii si dezvoltarii atat a proceselor cat si a insusirilor psihice. Acestea din urma, o data constituite devin conditii interne ce contribuie la realizarea unor noi structuri superioare de data aceasta, ale activitatii psihice.

Interactiunea si interdependenta proceselor, activitatilor, insusirilor si conditiilor psihice evidentiaza unitatea vietii psihice si eficienta ei, deoarece numai intr-o astfel de unitate psihicul isi poate realiza functiile lui adaptative.

Cerintele abordarii sistemice a psihicului

Dupa opinia lui M. Golu abordarea sistemica a psihicului pp. realizarea a 3 dimensiuni:

1.stabilirea elementelor componente ale sistemului;

2.delimitarea relatiilor dintre aceste elemente;

3.delimitarea sistemului respectiv de ,,restul" sistemelor, adica de mediul inconjurator.

Psihicul reprezinta o multitudine de ,,stari", dispune de o varietate de continuturi diferentiate fie introspectiv, fie obiectiv.

Toate aceste stari si continuturi (altfel spun procese si produse) sunt corelate intre ele, efectul acestei interactiuni fiind tocmai unitatea emergenta a sistemului in ansamblul sau, ireductibilitatea insusirilor lui la o simpla suma a insusirilor elementelor componente.

Cum psihicul devine, se formeaza, se dezvolta tocmai in interactiunea individului cu lumea, in cadrul acestei dezvoltari el tinzand sa se ,,inchida", adica sa dobandeasca o identitate proprie, specifica, implicit o relativa autonomie in raport cu conditiile mediului, inseamna ca el satisface si cea de-a treia conditie a abordarii sistemice.Unele dintre cartile publicate de C.Balaceanu si Edmond Nicolau, M.Golu, P.P.-Neveanu aduc contributii importante la abordarea sistemica a psihicului.

Principiile si valentele abordarii sistemice a psihicului- Principalele abordari sistemice

Abordarea sistemica recurge la o serie de principii cu caracter metodologic ce trebui respectate in investigatiile teoretice si chiar in demersurile practice. Printre acestea enumeram:

- Principiul globalitatii - fiecare componenta trebuie sa fie raportata la intreg si la fiecare dintre celelalte componente;

- Principiul contextualitatii - se ia in considerare contextul concret-situational, existential si functional in care are loc derularea comportamentelor;

- Principiul cauzalitatii - descoperirea cauzelor conduitelor si comportamentelor;

- Principiul ameliorarii - in urma cercetarii se sugereaza masuri ameliorative in planul activitatii;

- Principiul valorii - analiza se face in termeni apreciativi, in termeni de eficienta;

Practicarea analizei sistemice in psihologie conduce la cercetarea mult mai riguroasa si profunda a psihicului uman, la relevarea interrelatiilor elementelor lor componente pentru a surprinde modul optim de actiune a acestora, la descoperirea unor modalitati de crestere a calitatii si sficientei intregului sistem.

Valoare metodologica

Abordarea sistemica a psihicului uman are pentru psihologie o mare valoare metodologica, exprima si in sporirea posibilitatilor descriptive si explicativ-interpretative ale acesteia.

Principiul interactionist sistemic aplicat vietii psihice permite elaborarea unui model psihocomportamental de ansamblu al vietii psihice, mult mai aproape de adevar.

Centrarea pe sublinierea interactiunii obligatorii a diferitelor procese si functii psihice asigura mai buna intelegere a naturii si specificului fiecaruia dintre procesele aflate in interactiune.

Abordarea sistemica a psihicului uman a