Nivelele de conștiință ale sistemului psihic uman

Ideea organizarii nivelare a psihicului prinde contur mai clar la Pierre Janet, care intr-o serie din lucrarile sale ( L`automatisme psychologique, 1889, L`etat mintal des histeriques, 1894) desprinde existenta nivelului constient si inconstient al psihicului. Dupa parerea lui Janet, „campul psihologic” al unui individ este format dintr-o diversitate de comportamente obiective si stari psihice strans legate intre ele; astfel, spre exemplu, intr-o stare de sanatate psihica buna, puterea coordonatoare a constiintei este atat de mare incat toate aceste operatii, comportamente si stari psihice sunt reunite in aceeasi perceptie personala. Cand sanatatea psihica a individului este afectata, intre componentele vietii sale psihice are loc o dezagregare, o destramare si o sustragere a unor elemente de sub controlul constiintei; astfel oidee poate domina activitatea individului la un moment dat devenind fixa, automatismele se elibereaza si invadeaza constiinta, iar datele din memoria inconstientului se reactiveaza si acapareaza conduita.

Janet concepe constiinta ca o sinteza activa a tuturor elementelor psihice ce sunt grupate intr-o individualitate, ea strangand intr-un manunchi bine inchegat toata pluralitatea fenomenelor psihice. Uneori insa aceasta pluralitate unificatoare, isi strange campul activitatii, ceea ce face ca unele elemente ale vietii psihice sa ramana in afara orbitei ei de actiune, ca un fel de „sisteme emancipate”, autonomizate exercitand influente obscure si confuze ; ele constituind lumea inconstientului, cu tainele ei necunoscute.

Asadar, constientul si inconstientul sunt, dupa parerea lui Janet, doua moduri de organizare ale vietii psihice, coexistente unul cu celalalt.

Freud, initiatorul psihanalizei, considera ca organizarea vietii psihice implica o infrastructura psihica aflata in conflict cu instantele superioare de control. Freud porneste de la ideea ca viata psihica a individului are la baza dualitatea pulsiunilor sexuale care tind, pe de o parte la conservarea spatiului si a pulsiunilor Eului, iar pe de alta parte, la conservarea individului.

„Aparatul psihic” este compus, dupa parerea lui Freud, dintr-o serie de componente sau nivlele supraetajate; acestea au fost numite inainte de 1920 astfel: inconstient, preconstient si constient. Inconstientul este rezervorul trairilor si actelor refulate, al instinctelor sexuale; preconstientul este un fel de filtru indeplinind functia de „cenzura” si permitand accesul selectiv in constiinta a acelor impulsuri si tendinte acceptabile pentru ea ; contientul este un „strat superficial”, de fapt, expresia unor adancuri in care predominant este inconstientul.

Nivele structural functionale ale psihicului

Constiinta se defineste ca forma superioara a reflectarii sau, mai precis ca o particularitate esentiala a formei de reflectare psihica, caracteristica numai omului.

A. Constientul

In istoria gandirii psihologice gasim opinii foarte diferite cu privire la raportul dintre psihic si constiinta. Astfel, psihologia constiintei de sine ( Bewustseinpsychologie) din Germania, stratifica in esenta constiinta cu psihicul, considerand ca psihic este ceea ce este constient.

Constientul este unul dintre cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a individului, cand afirmat, cand negat cu vehementa. Asadar, constientul este privit din diferite puncte de vedere, astfel pentru introspectionisti toata viata psihica este constienta, in timp ce pentru behavioristi constiinta nu are nici o insemnatate si este eliminata din psihologie. Asadar, constiinta poate fi definita ca fiind totul ( psihologia fara inconstient) sau nimi ( psihologia fara constiinta). Ea a fost cand redusa la o simpla functie psihica, cand extinsa pana la pierderea in generalitatea vietii psihice prin asimilarea cu gandirea reflexiva si critica, cu Eul si personalitatea, cu praxisul si etica vointei.

Unii autori interpreteaza constiinta static, in termeni de „camp” comparabila cu campul vizual ce dispune de zone centrale si zone periferice. Astfel, pentru Wundt, constiinta este „locul” unde se desfasoara procesele psihice ale individului. Exista un camp de privire al constiintei ( Blick-feld) si un punct de maxima claritate a ei ( Blick-punct); asadar o reprezentare intrata in punctul de privire al constiintei este aperceputa, pe cand in punctul de maxima claritate ea este perceputa. Constiinta este deci, in conceptia lui Wundt, functia sintetica prin care senzatiile sunt unite in reprezentari, ea este deci o „sinteza creatoare” ce are loc in zona constiintei clare.

Alti autori aduc insa o viziune dinamica in definirea constiintei, astfel, inca din 1890, William James interpreta constiinta ca pe un „fapt fundamental” al vietii psihice interioare, care „avanseaza”, „curge” si se succede fara incetare in noi.Dupa opinia lui, constiinta se distinge prin 4 caracteristici:

1. Fiecare „stare” tinde sa se integreze unei constiinte personale ;

2. In orice constiinta personala starile sunt intotdeauna in curs de schimbare ;

3. Orice constiinta este sensibil continua ;

4. Constiinta se intereseaza de anumite elemente si se dezintereseaza de altele, ea nu inceteaza de a le primi pe unele si de a le respinge pe altele, deci de a opera selectii.

Exista, de asemenea, si punctie de vedere constructiviste in definirea constiintei, aceasta aparand ca o constructie sistematica in continua miscare; iar cel care a introdus in psihologie un asemenea punct de vedere ( Vagotski), la care constiinta, spre deosebire de Wundt sau de Buhler, elaboreaza ca urmare a relatiilor interfunctionale ce intervin logic intre procesele si functiile psihice atat in dezvoltarea lor ontogenetica cat si in dezvoltarea lor functionala.

In psihologia contemporana, recunoasterea rolului pe care il au procesele neconstientizate nu inseamna negarea si nici macare diminuarea rolului primordial al constiintei in viata omului. Dimpotriva, particularitatile esentialeale constiintei pot fi scoase in evidenta mai pregnant tocmai prin confruntarea cu categoria de procese neconstientizate.

Nivelele de constiinta ale sistemului psihic uman : constientul,subconstientul,inconstientul.