Modele explicativ-interpretative ale percepției

Toate modelele explicativ-interpretative ale perceptiei pornesc de la relatia dintre organism si mediu (subiect-obiect) in procesul perceptiv. Diferentele dintr ele apar de indata ce sunt accentuate unul sau altul dintre elementele relatiei. Cele mai cunoscute si raspandite modele explicativ interpretative ale perceptiei sunt urmatoarele:

Modelul grilei. Porneste de la ideea ca informatia furnizata de stimul este comparata direct cu obiectele cu care subiectu a actionat in experienta sa anterioara si care sunt stocate in memoria lui de lunga durata. Din perspectiva acestui model, perceptia este un fel de ,,grila" pe care subiectul o foloseste pentru a compara stimulul exterior cu stimulul interiorizat si devenit imagine. Daca cei doi stimuli se potrivesc, obiectuk va fi recunoscut si incadrat in activitatea cognitiva a individului. Modelul grilei nu poate explica perceptia atunci cand stimulul exterior isi schimba anumite caracteristici si, deci, nu mai corespunde cu cel aflat in memorie. Totodata, cum obiectele din realitatea inconjuratoare sunt extrem de numeroase si diverse, cu caracteristici specifice ar insemna ca individul sa dispuna de tot atatea ,,grile" specifice cate obiecete exista. Potrivit acestei scheme , noile forme pentru care nu exista modele in memoria subiectului nu pot fi identificate.

Modelul prototipului. Porneste de la premisa ca mult mai importante in procesul perceptiv sunt similaritatile dintre stimuli , deoarece acestea arata ca fiecare stimul , fiind component al unei clase de stimuli , poseda caracteristicile acelei clase. In mintea individului se fomeaza un prototip, un fel de imagine schematizata a unei intregi categorii de stimuli. La acest model , procesul de comparare se produce intre stimulul extern si prototipul lui aflat in mintea subiectului. Prototipul va permite incadrarea in el a unor obiecte concrete variate. Dat fiind faptul ca numarul prototipurilor este relativ limitat , activitatea de cunoastere a individului devine economicoasa si productiva , o varietate infinita de stimuli exteriori putand fi redusa si incadrata intr-un numar limitat de prototipuri. Daca in primul caz imaginea perceptiva era o copie a obiectului , de data aceasta ea dispune de un anumit grad de schematizare si generalizare. Modelul prototipului este promitator, dar nu furnizeaza suficiente informatii cu privire la formarea prototipurilor. Modelul prototipului nu precizeaza detaliile procesului comparativ al stimulului exterior cu prototipul.

Modelul atributelor distinctive. Constituie o continuare , o adancire si o explicitare a modelului precedent. O mare importanta in procesul perceptiv o au nu numai similaritatile dintre stimuli , ci si atributele specifice sau caracteristice ale acestora. O fata umana are , in general , doi ochi , doua urechi , o gura , un nas etc. O persoana oarecare are insa ochi albastri , o ureche lipsa , o gura stramba , un nas bocanat etc. procesul perceptiv incepe cu extrageera acestor atribute caracteristice ale stimulilor prezentati , continua cu combinarea si compararea lor cu informatia aflata in memoria subiectului si se incheie cu recunoasterea sau ne recunoasterea stimulului.

Gibson ( 1969) sustine ca pentru a recunoaste cu usurinta un obiect trebuie sa-i observam si apoi sa-i asimilam notele distinctive , ignorandule pe cele non distintive. Putem recunoaste usor fiecare litera a alfabetului daca invatam ceea ce le caracterizeaza pe fiecare. Conteaza si timpul de distinctie ce umeaza a fi facut , ca si nivelul acesteia. De pilda , motul de par al caprelor , a semanat cu un barbison , reprezinta o trasatura distinctiva a acestora care ne ajuta la difentierea lor de alte animale. El nu mai este insa suficient daca vrem sa distingem diverse exemplare individuale de capre. Ca atare , va fi necesar sa ne orientam spre alte atribute distinctive (clasarea specifica a petelor de culoare , diferenta dintre ochi etc).

N-ar fi exclus ca la acest model perceptia sa debuteze cu centrarea individului pe unele trasaturi ne caracteristice , pt k abia in final , in urma unor tatonari siccesive , incecari si erori , sa se ajunga la ceea ce este intradebvar distinctiv. Pe de alta parte , oamenii nu st intotdeauna constienti de trasaturile pe care le folosesc in realizarea unor distincii , fapt care demonstreaza de ce , desi experti intr-un domeniu , nu pot explica altor persoane cum se realizeaza distinstiile respective. De exemplu , intr-un experiment , expertii in sexul gainilor puteau sa spuna daca un pui abia iesit din gaoace este mascul sau femela dupa o scurta privire asupra orificiului genital in schimb ei nu erau in stare sa explice prin ce anume difera cloaca feminina de cea masculina.

Modelul ,,intregului". Se centreaza , pe de-o parte , pe stimulul luat k intreg , iar pe de alta parte pe procesele de organizare care conduc la realizarea perceptiei. Modelul isi are originea in cercetarile psihologilor gestaltisti prin jurul anilor ,,30". Pentru gestaltisti senzatiile , ca reproduceri in sugiectiv ale insusirilo separate ale obiectelor , nu au realitate psihologica pentru ca nu exista castari pure ale constiintei.

Psihologia moderna incercand sa raspunda la intrebarea ,,Cum se obtine intregul perceptiv?" , a formulat raspunsuri congruente.

Anne Treismana dezvoltat ideea ca petru a percepe un obiect ca intreg este necesara detectarea elementelor primare si apoi integrarea lor in parti din ce in ce mai mari. Fenomenul numit de ea ,,conjunctia iluzorie" explica foarte bine un asemenea mecanizm. Daca se prezinta rapid subiectilor o linie dreapta rosie si una curba verde , toti vor declara ca au vazut o linie dreapta si una curba , culoarea rosie si culoarea verde , dar vor intampina dificultati in asocierea corecta a segmentelor respective cu culorile.

Un alt cercetator a dezvoltat ideea ,,recunoasterii intregului prin coponente " Asa cum in alfabet exista un numar limitat de litere , dard in ele pot fi formate sute si mii de cuvinte diferite , tot asa si obiectele naturale ( tridimensionale )sunt compuse dintr-un numar relativ mic de componente ( el a gasit un numar de 36 , pe cae le-a numit geoni ) din a caror combunare apare infinitatea obiectelor din mediul inconjuator. Daca un om recunoaste macar o parte din geoni concomitent cu aranjamentul lor , va putea percepe cu usurinta un anumit obiect. Aceste modalitati explicativ intepretative ale intregului sunt mult mai realiste si promitatoare.

Modelul constructivist. Face trecerea spre evidenta rolului subiectului in actul perceptiv. Produsul perceptiv un mai este o simpla copies au o simpla recunoastere a stimulului exterior, si este o creatie a subiectului. Esenta acestui model se afla cuprinsa in