De-a lungul timpului, inteligenta a suscitat diferite moduri de abordare, atat sub raport teoretic, cat si practic (diagnostic). S-a conturat, astfel, viziuni si perspective specifice de concepere a ei care s-au inchegat in adevarate modele explicativ-interpretative. Modelul psihometric.
Acest model isi are originea in cercetarile psihologului francez Alfred Binet facute asupra intelectului copiilor. Binet s-a confruntat cu o problema practica: elaborarea unui instrument pe baza caruia sa poata fi depistati copii cu intelect normal pentru a fi incadrati in invatamantul de masa. Ca urmare, impreuna cu medicul Th. Simon, imagineaza o suita de probe care aproximeaza compozitia operatorie a intelectului (spirit de observatie, memorie, rationament, vocabular, cunostinte ete. ). Acestea sunt dispuse intr-un instrument de masura care poarta denumirea de Scara metrica Binet Simon (1905). Mai tarziu, in 1911, Binet isi ordoneaza probele in functie de varsta. Cu toate acestea, el nu ajunge la notiunea de, varsta mentala si nici la cea de nivel intelectual. De la el au ramas doua definitii ale inteligentei: inteligenta este ceea ce masoara testele mele de inteligenta, inteligenta constituie modul de functionare al ansamblului compozit de capacitati psihice. Ceea ce era prezent implicit in opera lui Binet, va fi conceptualizat mai tarziu de psihologul american Lewis Terman care revizuieste scara lui Binet si o introduce in America sub numele de Stanford-Binet Scale (1916). Terman arata ca varsta mentala este distanta parcursa intre varsta noului nascut si inteligenta adulta, iar Q. l. -ul este viteza, adica raportul dintre distanta parcursa si timpul necesar parcurgerii ei, cu alte cuvinte, raportul varsta mentala si varsta cronologica.
Prin anii 30, psihologul David Wechsler il continua pe Terman, imaginand o scara a inteligentei pentru adulti. Descendentii lui ii vor revizui mai tarziu scala (WAIS) si vor produce o versiune pentru copii (WAIS-R). Din perspectiva modelului psihometric, inteligenta apare ca o colectie de abilitati, cercetatorii fiind interesati mai mult de construirea instrumentului de diagnoza decat de definirea si conceptualizarea obiectului.
Introducerea notiunii de coeficient de inteligenta (ca raport de varsta mentala si varsta cronologica multiplicat cu 100) ramane o achizitie importanta a modelului psihometric al inteligentei.
Psihologii au inceput sa fie interesati nu atat de instrumentul de masurare a inteligentei, cat de modul de prelucrare a rezultatelor obtinute in urma aplicarii testelor de inteligenta.
Una dintre modalitatile concrete propuse a fost cea a analizei factoriale, al carei parinte este Spearman (1904). Cu prilejul corelarii rezultatelor obtinute la testele de inteligenta au fost descoperiti o serie de factori, diferiti ca (grad de generalitate, ca numar si ca mod de structurare, fapt care a condus la elaborarea modelului factorial al inteligentei.
In interiorul acestuia desprindem cateva ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
