Managementul grupei de preșcolari

Inca de la inceputurile sistemului de invatamant au aparut si s-au dezvoltat diferite metode, tehnici si principii care vor aparea mai tarziu in stiinta managementului, aparut la inceputurile secolului al XX-lea. Parcurgand un drum de aproape 19 secole, semnificatiei initiale i s-au atribuit diferite conotatii.

Notiunea de ,,management" provine din limba latina ,,manum agere" (a conduce cu mana), dar , mai apoi apare si in limba franceza ,,manage" (a gestiona), si in limba iatliana ,,maneggio" (manipulare). Insa specialistii ii atribuie diverse intelesuri preluate din limba engleza: ,,to manage" (a conduce, a reusi, a dirija), ,,management" (arta de a conduce), ,,manager" (director, administrator, conducator).

Mary Follet - una din principalii membri fondatori ai managementului clasic, defineste pentru prima oara managementul ca fiind ,,arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". D. Peterson si E.Plowman inteleg prin management ,,totalitatea metodelor, cu ajutorul carora se determina, se clasifica si se realizeaza scopurile si sarcinile unui anumit colectiv", in timp ce W. Newman il considera ,,o tehnica socialade directionare, conducere si control al eforturilor unei grupe de indivizi, in vederea realizarii unui anumit scop comun". In viziunea lui J. Tezenas, managementul este ,,stiinta si arta de a folosi mijloacele materiale si de a conduce oamenii ale caror functii sunt diferite si specializate, dar care coopereaza in cadrul aceleiasi institutii pentru a atinge un obiectiv comun". Corneliu Russu, in schimb, ii da managementului o definitie mai ampla, considerand ca el ,,desemneaza stiinta conducerii organizatiilor socio-economice si conducerea stiintifica a acestora, atribuindu-i trei sensuri: stiinta (un ansamblu organizat si coerent de cunostinte, concepte, principii, metode si tehnici prin care explica, in mod sistematic, fenomenele si procesele ce se produc in conducerea organizatiilor); artya (reflecta latura pragmaticasi consta in maiestria managerului med a aplica la realitatile diferitelor situatii, cu rezultate bune, in conditii de eficienta, cunostintele stiintifice); stare de spirit (reflectata de un anumit fel de a vedea, a dori, a cauta si a accepta progresul). Notiunea de management apare si in Dictionarul Explicativ Ilustrat al Limbii Romane (2007) sub urmatoarele explicatii: 1. stiinta, arta de a conduce; 2. totalitatea metodelor si activitatilor de organizare si conducere a intreprinderilor pentru valorificarea eficienta a resurselor umane, financiare si materiale ale unei institutii; 3. ansamblu de teorii si practici noi care au in vedere aplicarea principiului simultaneitatii prioritatilor in strategiile educationale.

Managementul poate fi inteles ca o stiinta integrata - a unei institutii, ca o metastiinta - combinatie intre arta si stiinta si ca o transdisciplina - cuprinzand mai multe discipline stiintifice. Astfel, din punct de vedere pedagogic, managementul ca stiinta integrata reprezinta un obiect de studiu propriu si finalitati precise, cu un limbaj stiintific, o metodologie si un instrumentar de cercetare adecvat, formuleaza predictii, presupune demersuri si faciliteaza deschideri interdisciplinare. Ca realizare practica presupune actiuni destinate asigurarii unei functionari optime, modalitati operationale de realizare a proceselor manageriale, interlegaturi functionale, experienta manageriala. Vazut ca o arta, managementul cere o investitie personala de gandire activa, flexibila, logica, activa explorativa, inovativa, autoanaliza, intuitie, creativitate, atitudine dinamica etc.

In sistemul educational managementul e dispus pe trei nivele ierarhice, care la randul lor sunt structurate in nivele decizionale si, la randul lor in structuri educationale, astfel:

- 1. nivel ierarhic strategic: nivel decizional al macrostructurii: Ministerul de resort (invatamantul preuniversitar si universitar) aflat la nivel national;

- 2. nivel ierarhic tactic: nivel decizional al mezostructurii: Inspectorate scolare judetene si institutii de invatamant superior;

- 3. nivel operativ: nivel decizional al microstructurii: a) la nivel institutional: Unitatea de invatamant preuniversitar si facultatea in invatamant universitar;

b) la nivel departamental: Catedra (in invatamantul preuniversitar); Departamentul (in invatamantul universitar);

c) la nivel individual: Managerul institutiei de invatamant Cadrul didactic care realizeaza managementul grupei de prescolari in invatamantul preuniversitar sau al grupelor de studenti in invatamantul universitar.

Cele cinci niveluri ale managementului educational (national, judetean, institutional, departamental si individual) functioneaza intr-o stransa interdependenta si interrelationale.

Trebuie facuta diferenta intre sistem si structura deoarece structura reprezinta un mod de organizare interna a unui sistem si un sistem poate avea o structura sau alta intre sistemul de educatie si sistemul de invatamant De exemplu, o institutie scolara poate fi organizata intern pe o structura ierarhic - autoritara indusa de comportamentul managerului director si de alti membri ai institutiei care sustin o conducere autoritara, dar, de altfel, in cadrul aceleasi institutii poate exista si o structura cu tendinte democratice.

Sistemul de educatie este extins si defineste un ansamblu de institutii sau organizatii politice, culturale sau economice si al comunitatilor umane dintr-o anumita societate care realizeaza anumite functii si roluri pedagogice influentand dezvoltarea personalitatii umane. Sistemul de invatamant face referire la subsistemul din sistemul de educatie si reprezinta institutiilespecializate in proiectarea si indeplinirea functiilor educatieiprin continuturi si metodologii organizate formal si nonformal. De asemenea, in cadrul subsistemului de invatamant se poate aminti despre sistemul de invatamant in sens larg (structuri formale, nonformale dar si mediile educationale ce cuprind familia, organizatii de tineret, comunicatiile de masa) si in sens restrans (sistem de educatie, sistem de invatamant si proces de invatamant).