Lapsusurile Mecanismele Lapsusurilor

Lapsusurile erau considerate pana la Freud ca efectul diverselor tulburari de ordin psihofiziologic- mail ales fiziologis ca: oboseala, indispozitia, stari de hiperexcitabilitate, tulburari care ar influenta atentia in sensul unei stari de distractie.

Freud, insa, le-a relevat marea insemnatate, mai ales de ordin psihologic, ele avand un sens propriu, cu detarminari psihice care profita de conditiile fiziologice pentru a se manifesta.

Freud nu contesta deloc influenta factorilor fiziologici, toti aducand dispersiunea atentiei. Acesti factori insa faciliteaza dar nu explica lapsusul in sine, in masura in care asemenea lapsusuri le putem avea in stari cu totul normale.

Freud a observat ca in cele mai multe lapsusuri exprimam exact contrariul celor ce-am voit sa spunem, asa numitele lapsusuri prin opozitie, si aceasta din cauza ca intre contrare exista o stransa afinitate conceptuala, ele gasindu-se pe langa asociatia tonala si intr-o asociatie psihologica foarte apropiata.

Conform unei definitii a lui Freud lapsusul apare ca un act psihic complet, cu scop, continut si semnificatie proprie. Cuvantul exprimat intr-un lapsus e adesea un cuvant deformat. Prin ce mecanism a fost deformat si de ce a fost comis lapsusul ? La aceasta intrebare raspunde freud prin conceptia interferentei ideilor. Lapsusurile au la baza antagonismul a doua intentii, tendinte. Cand am dori sa spunem ceva (dorinta constienata) insa situatia reala, imprejurarile sociale nu ne permit sa ne manifestam aceea dorinta, atunci in cursul discutiei sau scrisu- Lui dorinta reprimata se va folosi de oboseala, distractia noastra, care aboleste intrucatva cenzura (atentia constiintei morale) pentru a se manifesta mai mult sau mai putin direct in vorba sau in scris dand nastere lapsusului.

dorinta de a spune ceva reprimata tendinta constiintei care se opune Uneori sensul lapsusului poate sa apara intr-un mod evident; tendinta ideii reprimate, individul o exprima direct, fara nici o deformare. Alteori insa lapsusul va consta intr-un cuvant fara nici un sens, mai mult sau mai putin deformat, caz in care se poate exprima prin interferenta, intalnirea a doua intentii.

Aceasta interferenta se efectueaza fie prin substitutie (in lapsusurile prin opozitie) ideii reprimate substituindu-se ideea tocmai contrara, fie prin deformarea sau modificarea unei intentii prin alta, rezultand cuvinte mixte.

Aceste doua mecanisme ale substitutiei si deformatiei stau deci la baza formarii lapsusurilor.

Lapsusurile sunt deci rezultatul unei lupte si concilieri ale concurentei a doua tendinte antagoniste, una latenta (inconstienta) de obicei de ordin personal, afectiv si alta manifesta (constienta) de ordin social.

Tendinta reprimata in latenta are de obicei un continut injurios; cea patenta, dein contra, este reverentioasa. Intr-adevar, zilnic individul este silit de imprejurari, de obicei de ordin social, sa ia o atitudine rezervata sau chiar sa arate un ...