Introducere în Psihodiagnostic

Este paradoxul psihologiei, spunea profesorul Paul Popescu- Neveanu, de a fi una din cele mai vechi preocupari cognitiv-empirice, si, totodata, una din cele mai noi stiinte.

Preocuparea pentru cunoasterea celorlalti - necesara adaptarii in relatiile cu semenii sau in educarea copiilor- se confunda, probabil, cu istoria omului.

Efectul decantarii continue a informatiilor acumulate si transmise de generatii succesive, exprimate in dictoane, aforisme, legende sau in miile de cuvinte ce denumesc trasaturi sau stari psihice sunt dovezile de netagaduit ale acestor preocupari. Cu evidenta mai mare si mai elaborate, apar preocuparile in directia descifrarii caracteristicilor psihicului uman la o serie de filozofi sau medici, inca din antichitate (Socrate, Platon, Aristotel, Hipocrat etc.)

Dar "actul de nastere" al psihologiei, ca stiinta a fost dat de introducerea metodelor pozitive, in special, a celei experimentale, in studiul fenomenelor psihice, o data cu infiintarea, in 1878, de catre Wiehelm Wundt, a primului laborator de psihologie in cadrul caruia s-a procedat la experimentare si masuratori.

Diversificarea si perfectionarea metodelor de investigare, de studiere a fenomenelor psihice, largind baza datelor acumulate, au avut efect in plan teoretic (dezvoltarea aparatului conceptual, elaborarea de legi specifice evolutiei sau fiintarii fenomenelor psihice etc.) si in cel practic-aplicativ (stabilirea directiilor si a mijloacelor de interventie activa datorita operativitatii si preciziei ce a conditionat eficienta in cunoastere sau in interventia modelatoare).

Pentru impresionanta evolutie a psihologiei dovada sta si faptul ca, la mai putin de un secol de existenta, A. Tofler o enumera printre "stiintele clasice" alaturi de fizica. Analiza ar putea surprinde determinari multiple. Dintre acestea, doua serii de cauze consideram a fi cu deosebire importante :

a)cresterea progresiva, in societatea moderna, a solicitarilor psihice ce au impus evaluarea potentialului psihic individual, in vederea alegerii "omului potrivit la locul potrivit" si selectionarea cailor optimizarii acestui potential;

b) dezvoltarea tehnicilor de investigatie - in domenii conexe (fiziologie, neurologie, sociologie etc.), favorizand preluari prin transfer si in propriul domeniu-astfel incat, masurarea si evaluarea in psihologie sa dispuna de fundamentare tehnologica riguroasa.

SPECIFICUL PSIHODIAGNOSTICULUI

Termenul diagnostic este cunoscut, in special, din patologie.El desemneaza, dupa R. Lafon, recunoasterea unei boli, pornind de la semnele descrise de medic si de ceilalti specialisti. Diagnosticul clinic este rezultat al datelor observate de medic; diagnosticul de laborator rezulta din datele furnizate de laborator (date paraclinice).

Diagnosticul medical este un demers complex ce se constituie prin;

- Analiza diferitelor simptome: semiologia;

-gruparea si sintetizarea simptomelor, in cadrul unui sindrom sau al unei boli, ceea ce conduce la elaborarea diagnosticului pozitiv;

- Raportarea datelor culese la datele tipice ale nosolgiei, in vederea stabilirii diagnosticului diferential:

- Investigarea si elucidarea factorilor cauzali pebtru fenomenele patologice constatate, necesare diagnosticului etiologic;

- Decelarea mecanismelor de actiune a factorilor etiologici in producerea reactiilor organismului, avand ca rezultat diagnosticul patogen.

Folosit initial exclusiv in domeniul medical, termenul diagnostic -ca, de altfel, multi alti termeni -a capatat in timp extensie si utilizare in alte domenii. El semnifica un proces integrativ, de sinteza, de evaluare, din care decurg disponibilitati de anticipare sau prognoza si de interventie activa. In functie de obiectul de studiu urmarit se folosesc astazi sintagmele:

- diagnostic social- referitor la grupuri sau populatii studiate in scopul unei actiuni;

1. Anastasi, A., 1968 - Psychological Testing, New York, Mac Millian;

2. Bontila, G., 1971 - Aptitudinile si masurarea lor, Centrul de documentare si publicatii al Ministerului Muncii;

3. Institutul de stiinte ale educatiei, sectia orientare scolara si profesionala, 1991 - Inventare multifazice de personalitate, Bucuresti ;

4. Minulescu, M., 2001 - Bazele psihodiagnosticului, Ed. Univ. Titu Maiorescu, Bucuresti ;

5. Minulescu, M., 2001 -Tehnici proiective, Ed. Univ. Titu Maiorescu, Bucuresti ;

6. Mitrofan, N., 1997 - Testarea psihologica a copilului mic, Ed. Mihaela Press ;

7. Radu, I. & colab., 1993 - Metodologie psihologica si analiza datelor, Ed. Sincron, Cluj-Napoca;

8. Rosca, M., 1976 - Metode de psihodiagnostic, E. D. P., Bucuresti ;

9. Schiopu, U., 2002 -Introducere in psihodiagnostic, Ed. Fundatiei Humanitas, Bucuresti;

10. Vlad, E., 2000 - Evaluarea in actul educational terapeutic, Ed. ProHumanitate, Bucuresti ;

11. *** 1976 - Indrumar psihodiagnostic, vol. I-IV, Univ. Babes-Bolyai, Cluj.