Interviul ca Instrument în Domeniul Resurselor Umane

Interviul, ca instrument in domeniul resurselor umane este o metoda de selectie care presupune o conversatie, relativ normala, care are drept scop evaluarea cunostintelor, calitatilor si abilitatilor candidatului si oferirea de informatii privitoare la organizatie si postul respectiv. Un studiu a aratat ca majoritatea candidatilor care indeplinesc toate conditiile pentru a fi admisi sunt chemati la doua interviuri: primul interviu cu un specialist in resurse umane si cel de-al doilea cu seful departamentului in care se afla postul vacant.

Exista o multitudine de forme in care se poate desfasura tehnica interviului. In psihodiagnostic intervine tehnica interviului individual, direct, fata in fata, dar si acesta in functie de gradul de formalizare se poate desfasura structurat, semi-structurat sau ne-structurat.

Importanta relationarii de tip "fata-in-fata"

1. permite fiecaruia sa-si formeze o impresie initiala in legatura cu celalalt

2. anumite tipuri de informatii despre subiect pot fi obtinute sau validate doar dintr-o intalnire personala. De exemplu aspecte privind:

- capacitatea subiectului de a se auto-exprima oral,

- de a participa efectiv intr-un schimb interpersonal,

- de a fi vioi, calm, cu tact,

- de a intelege si de a se face inteles

- date privind impulsivitatea, entuziasmul, nivelul de energie (de obicei, un aspect de baza este cantitatea de efort pe care subiectul o pune in interviu)

- obtinerea unei imagini valide asupra auto-perceperii, a ceea ce gandeste despre sine legat de interese, aspiratii, valori personale, cod de conduita, a ceea ce-i place / displace in general, adaptarea la situatii.

Cerinte pentru cel ce intervieveaza

Interviul nu este o simpla tehnica, intr-o buna masura pare a fi mai degraba o arta. Nu tine numai de ratiune si schimburi rationale de idei, ci include si afectivitate, intuitie, senzorialitate.

Toate aspectele interviului pot fi imbunatatite prin formare, exersare si, mai ales prin practica psihologica.

Interviul nu este un mijloc de a domina vointa subiectului. Interviul este diferit de hipnoza. Scopul interviului este de obtine raspunsuri reprezentative, normale, obisnuite de la subiect, nu de a-i domina si distorsiona conduita. Important este insa si pentru hipnoza, dar si pentru interviu, sa obtii mai intai cooperarea subiectului).

Individualitatea si diferenta de opinii trebuie deplin acceptate si tolerate (numai in masura in care , in selectia profesionala, unele aspecte implicate in interviu pot fi intr-adevar relevante pentru profesie.)