Imaginatia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alaturi de gandire si memorie, si este un proces de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.
Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitasii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi. Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute. Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa, ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare. Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta. Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura.
Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea: dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc.
De fapt, imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul. Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare.
Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc.
si, totodata, conserva produsele sale finale. Dar imaginatia se deosebeste clar de memorie. Aceasta are caracter reproductiv, adica este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecista in experienta subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea. Prin urmare, imaginatie trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate.
O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie.
Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce. Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic. Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul.
Prin urmare, gandirea, inteligenta, ofera idei si date asupra realului si, totodata, ghideaza ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.