Familia și factorii de ordin familial care pot determina inadaptare scolară, eșec și devianță comportamentală

S-a constatat ca inadaptarea scolara este una de comportament, atat sub aspectul pedagogic instructional al insusirii sarcinilor de invatare si realizare a indicatorilor, cat si sub aspectul relational, respectiv dificultatile si nivelul scazut de relationare a elevilor in cauza, cu parintii, profesorii, colegii si nerespectarea regulamentelor, a normelor si valorile care asigura normalitatea vietii, colectivitatii scolare si extrascolare.

Familia, matrice de viata fundamentala pentru existenta si formarea personalitatii elevului, ca mediu educativ determinant, dar si ca sursa de dezadaptare scolara si de comportament deviant al elevului, prin factori psiho-pedagogici, cu efect cauzal negativ.

Familia este desigur determinata, in primul rand prin conditiile economice, materiale, de hrana, imbracaminte, locuinta, de organizarea unui ritm al vietii, de nivel cultural si comportamental, de integrarea sociala prin care isi pune desigur amprenta pe existenta si dezvoltarea copilului, a elevului, in mod hotarator.

Factorii de ordin psiho-pedagogic, rezultati din familie sunt intr-o paleta foarte

larga si nu exista posibilitatea de a-i cuprinde pe toti cei care determina comportament deviant sau chiar delictual la elevi, oprindu-ne doar asupra unor seturi dintre acesti, si anume:

a.)Deficite de climat familial si de structura familiala. Se observa impartirea acestora in

doua: de climat si de structura s functionalitate familiala.

Sub aspectul climatului, fiecare familie are o anumita tonalitate, continuitate, armonie,

echilibru sau dezechilibru familial; toate acestea avand ca factor comun un element de afectivitate, care adeseori este inefabil, greu detectabil in mod direct, ca multe alte procese psihice de mare subtilitate, dar care in acelasi timp are o actiune permanenta, profunda si de durata asupra formarii si dezvoltarii personalitatii.

Una este plinatatea sau normalitatea afectiva si alta este carenta afectiva, insotita adeseori de o carenta educativa, care impreuna dau in mod previzibil efecte nu numai de stagnare sau involutie psiho-somatica, dar si comportamental devianta si delictuala.

Carenta afectiva trebuie sa o gandim in formarea, persistenta ei sau discontinuitatile ei, incepand cu primele zile de dupa nastere, pana la incheierea adolescentei cel putin.

Inca de la mijlocul secolului trecut s-a impus ideea ca sugarul are nevoie de dragoste mai mult decat de prezenta fizica a mamei biologice, astfel ca s-a impus progresiv o notiune noua, cea de carenta afectiva, diferita progresiv de notiunea de carenta maternala prin separare.

S-a demonstrat de asemeni cum carentele afective produc inevitabil frustrari, despre care se stie ca determina agresivitatea

-carenta afectiva sub aspectul sferei inglobeaza toate cazurile de carenta maternala si paternala, inclusiv speciile acestora de:

-carenta completa (prin absenta sau rupere);

-carenta relativa (incluzand cazurile in care relatiile cu parintii sunt rare, intermitente sau provizoriu rupte);

-carente latente, in care prezenta fizica a parintilor este asigurata, insa fara ca ei sa ofere dragostea de care copilul are nevoie:

?fie ca ei au o atitudine de respingere activa, cu ostilitate manifestata pentru copil;

?fie ca ei au o atitudine de respingere mocnita (manifestari de dragoste refulate din cauza unei culpabilitati oedipene inconstiente; indiferenta fata de copil la parinti narcisisti sau depresivi sau absolviti provizoriu de un doliu, etc.).

Pe scurt, carenta afectiva inseamna lipsa sau insuficienta afectiunii.

Efectele carentei afective sunt cu atat mai grave si mai ireversibile cu cat este mai

precoce si mai durabila existenta acesteia. Sigur ca ele se pot clasifica in:

-efecte pe termen scurt (cum sunt cele descrise de R. Spitz, 1945), cum ar fi hospitalismul, oprirea sau regresia dezvoltarii motorii si psihice (antrenand stagnarea sau scaderea coeficientului de dezvoltare);

-efecte pe termen lung, multe confirmate din diferite studii anamnestice (din relatari biografice ale adultilor), care confirma insemnatatea carentelor afective precoce la subiectii intarziati, schizofrenici, delincventi.

Daca luam in seama afectivitatea precoce si efectele distructive ale lipsei acesteia, cu

cat ea este mai de timpuriu instaurata se constata ca dincolo de 5 luni de separare de mama apare ospitalismul si se instaleaza perturbatii grave ale personalitatii (inteligenta si afectivitate) copilului.

Alte surse de generare a carentei afective sunt uneori fortuite, anume sunt cazuri in care separarea de mediul familial este indispensabila. In asemenea cazuri copilul trebuie pregatit pentru aceasta incercare, spre a-i risipi, pe cat posibil, anxietatea inevitabila. Trebuinta de a iubi si de a fi iubit nu este mai putin importanta la varsta adulta.

Acceptam ca o valoare orientativa concluziile sub aspectul atitudinii stiintifice pe care trebuie sa o avem privind efectele psihopatologiei ale carentelor afective, concluzii formulate de J. M. Petot (in Doron si Parot - 1999, pg. 123) si anume:

1.ca existenta carentelor afective precoce nu este generala in diversele stari patologice si ca nu s-a demonstrat ca la toti subiectii care le-au suportat apar ulterior tulburari psihopatologice;

2.ca pana in prezent nu a fost posibil sa se puna in evidenta o legatura specifica intr-o anumita forma de carenta afectiva si un anumit tip de tulburare psihopatologica.

Fara sa negam necesitatea de a lua in seama concluziile lui Petot, readucem in atentie

carte pe care o putem considera reprezentativa, si anume ,,Aspecte ale dezvoltarii afectivitatii feminine - Studiu psihopedagogic", Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975, scrisa de cercetatoarea si psihologul roman Caterina Bagdasar.

Incepand cu primul capitol, Nevoia afectiva in copilarie si Importanta mediului familial si a relatiilor afectuoase dintre parinti pentru dezvoltarea viitorului copil inca din stadiul prenatal si continuand cu toate celelalte capitole vizand formarea si dezvoltarea personalitatii afectivitatii, autoarea ajunge sa descrie multe fenomene de devianta si inadapatare scolara si profesionala pe baza unor studii de caz si cercetari concrete.

Chiar daca multe din manifestarile negative deviante si chiar de delicventa

Alexandru Huditeanu : ''Devianta comportamentala la elevi", Editura Psihomedia , Sibiu , 2001

Alexandru Huditeanu : "Metode de cunoastere psihologica a elevilor" , Editura Psihomedia , Sibiu , 2001