„Mediul familial il satisface pe copil in masura in care raspunde trebuintelor sale elementare, adica in masura in care este mediu afectiv si protector, dubla conditie, indispensabila pentru ca fiinta tanara sa invete sa se construiasca pe sine, sa se situeze in raport cu ceilalti, sa se polarizeze din punct de vedere social, efectuand fara pericol, primele sale experiente sociale si sentimentale.”
Andre Berge
Familia este mediul in care copilul se naste, se dezvolta si se formeaza pentru viata, este primul sau univers afectiv, social si cultural. Parintii sunt cei care se preocupa de dezvoltarea fizica si intelectuala, contribuie la educatia morala si estetica a copilului, familia reprezenta un prim instrument de reglare a interactiunilor dintre copil si mediul social, ea modeleaza personalitati. Detine rolul central in asigurarea conditiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la baza structurii personalitatii oricarui individ.
Pentru fiecare copil, familia constituie mediul natural afectiv si protector ale cresterii si dezvoltarii, primul grup social in care se manifesta modelele sociabilizarii, cu consecinte durabile asupra personalitatii in formare. Mediul familial este unul afectiv si protector, in masura in care raspunde trebuintelor copilului atat de natura fiziologica, cat si de natura spirituala. In cazul in care intervine divortul, atunci, dezorganizarea structurii si functionalitatii familiei, apare ca un factor intens vulnerabilizator. Daca un parinte absenteaza, copilul este supus la motivatii, tendinte si norme ce-i vor afecta dezvoltarea corespunzatoare. In tot acest timp copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat. Fiecare copil trebuie sa aiba si mama si tata, altfel e posibil ca sa se simta in permanenta frustrat, „altfel” decat ceilalti, iar pe termen lung poate avea probleme de adaptare in societate sau in colectiv.
Atat timp cat nici pentru adulti nu este o perioada usoara, in cazul copiilor, divortul poate avea efecte devastatoare, ei sunt mai putin pregatiti sa faca fata schimbarilor si chiar pierderilor din viata lor. Cea mai mare problema pe care o au copiii este teama de pierde atasamentul si dragostea parinteasca, de a pierde mediul familial stabil. In fata divortului fiecare copil reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart.
In familia in care apare divortul, acesta, atrage dupa sine o serie de schimbari dureroase pentru toti membrii ei, si, poate cel mai important aspect, un sentiment profund de pierdere. Sunt situatii in care unii copii continua sa spere, desi realitatea ii contrazice, ca parintii lor vor fi din nou impreuna intr-o buna zi. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.
O parte din parinti sunt pregatiti sa isi ajute copiii sa depaseasca acest moment, insa sunt situatii in care acestia nu se pot ajuta nici pe ei insisi. In primii ani dupa divort, multi copii au sentimente puternice de tristete, singuratate si furie. Situatia devine si mai dramatica atunci cand copilul este pus sa aleaga intre mama si tata. El va suferi intotdeauna din cauza absentei parintelui de care a fost despartit, pastrand nostalgia parintelui cu care nu mai locuieste, de cele mai multe ori, divortul parintilor, este cauza tulburarilor psihice la copil, tulburari ce pot determina comportamentul delincvent al acestuia.
Drama prin care trece copilului se complica de multe ori atunci cand apar diverse certuri intre parinti dau rude apropiate, sau in cazul in care unul dintre parinti incearca sa realizeze o alianta cu copilul, blamandu-l si descriindu-l negativ pe fostul sau partener de viata. In aceasta situatie se amplifica si mai mult sentimentele negative traite de copil, fie ca este de o varsta mai mica sau mai mare. Copilul mic isi are propriul univers in care sunt inclusi ambii parinti, vestea ca acestia se despart fiind conceputa ca distrugerea universului personal de care este atat de atasat. Din cauza egocentrismului, copiii de varste fragede isi vor imagina ca este vina lor ca parintii nu se mai iubesc si ca se vor desparti.
Pe tot parcursul acestei perioade este recomandat ca parintii sa acorde prioritate nevoilor copilului si sa il ajute sa treaca prin aceasta experienta, pe cat posibil, intr-un mod cat mai putin traumatizant. In acelasi timp un ajutor pentru copil poate veni din partea celor apropiati (bunici, rude, prieteni) sau cadrele didactice ale acestuia, rolul pe care acestia il pot avea viata copilului, in aceasta perioada de schimbare, este foarte important. Colaborarea parintilor cu profesorii, sprijinul psihologilor sau al consilierilor scolari, implicarea copilului in activitati placute care sa ii captiveze interesul, astfel distragandu-i atentia pe cat posibil, de la toate aceste momente incarcate de tensiune
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
