Dezvoltarea competențelor emoționale ale copiilor cu vârsta până în 7 ani

Educatia de gen implica o noua abordare in intelegerea copiilor si a nevoilor acestora. Printre aceste nevoi, cea mai importanta este nevoia de cunoastere a identitatii de gen.

Problematica diferentelor de gen apare din ce in ce mai frecvent atunci cand vorbim de dezvoltarea adecvata a copiilor, ea avand un rol decisiv in modul in care se formeaza abilitatile emotionale si sociale.

Educatia, in functie de nevoile de dezvoltare specifice genului, se realizeaza de catre parinti si educatori, inca de la inceputul formarii identitatii de gen, in jurul varstei de 2-3 ani, cand copilul realizeaza ca sunt doua categorii: baieti si fetite, iar ei apartin uneia dintre ele.

Dezvoltarea identitatii de gen este puternic influentata de rolurile de gen existente intr-o societate, adica rolurile prestabilite social, atribuite oamenilor, in baza faptului ca sunt barbati si femei.

Copilul invata, inca de la varste foarte mici, ce inseamna sa fii baiat sau fata in societatea noastra, ei fiind expusi la multi factori care le influenteaza atitudinile si comportamentele cu privire la rolurile de gen. Acestea sunt invatate pentru prima data in mediul de acasa si apoi intarite si mentinute de grupul de prieteni, de mediul gradinitei si de emisiunile TV.

intr-o societate plina de roluri, copiii incearca sa le adopte pentru a se adapta la viata sociala, desi ele nu sunt neaparat cele mai potrivite, de cele mai multe ori luand forma unor convingeri nesanatoase de gen, denumite stereotipuri.

Deoarece abilitatile emotionale si sociale au un rol asa de important in viata noastra, parintii si celelalte persoane implicate in educarea copiilor trebuie sa fie informati despre problematica diferentelor de gen si despre necesitatea valorificarii sau compensarii acestor diferente in perioada prescolara, perioada care este optima din punctul de vedere al achizitiilor socio-emotionale.

Competenta emotionala a prescolarilor a fost definita in mai multe feluri, cea mai cunoscuta definitie fiind cea oferita de Denham: ,,Competenta emotionala = abilitatea de a intelege, exprima si regla emotiile."

Atunci cand competenta emotionala este optim dezvoltata, cele trei abilitati sunt interdependente si actioneaza impreuna intr-un mod integrat.

Dezvoltarea competentelor emotionale ale copiilor este importanta din urmatoarele motive:

1.pentru interactiunea si formarea relatiilor cu celelalte persoane (ex.: interactiunea plina de succes a copilului cu celelalte persoane depinde de abilitatea lui de a intelege o situatie emotionala data, cat si de abilitatea de a actiona adecvat la aceasta);

2.are implicatii pe termen lung in adaptarea copiilor la gradinita si la scoala, precum si in relationarea cu colegii; copiii care inteleg emotiile si modul in care acestea sunt exprimate vor fi capabili sa empatizeze cu ceilalti copii care experimenteaza emotii negative si sa le comunice anume ce simt.; apoi, copiii care sunt competenti din punct de vedere emotional sunt priviti de colegi ca parteneri de joc mai buni si mai distractivi, sunt capabili sa utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, sunt capabili sa raspunda adecvat emotiilor colegilor in timpul jocului si, ca urmare, vor fi capabili sa se adapteze mai usor la mediul prescolar;

3.disfunctiile aparute in dezvoltarea emotionala reprezinta un precursor al problemelor de comportament aparute in copilaria timpurie si cea mijlocie

Cum isi dezvolta copiii competenta emotionala?

Studiile de specialitate arata ca relatiile dintre copii si adulti contribuie la dezvoltarea competentelor socio-emotionale ale prescolarilor deoarece relatiile copil-parinti si copil-educatoare sunt relationate cu dezvoltarea unor abilitati de interactiune cu copiii de aceeasi varsta, dezvoltarea emotionala, autoreglarea si competentele de adaptare la scoala.

Relatiile copiilor cu adultii sunt predictori comuni ai dezvoltarii unor probleme de comportament si psihopatologici. De exemplu, modalitatea de interactiune dintre mama si copil justifica 10 sau 15% din problemele de comportament aparute in copilarie. Un anumit tip de psihopatologie in exprimarea emotiilor poate fi determinat de masura in care adultii faciliteaza sau descurajeaza exprimarea emotiilor specifice. Deci, experimentarea exagerata sau lipsa experimentarii unor emotii de catre copil poate dezvolta riscul aparitiei psihopatologiei, ce se va manifesta in diferite moduri, in functie de emotie.

in perioada prescolara copiii sunt ,,cunoscatori sociali activi", care inteleg cauzele emotiilor si comportamentelor celorlalti. Ca urmare, intelegerea cognitiva a copiilor, in ceea ce priveste reactiile parintilor la propriile emotii, poate media efectele pe care variabilele parentale le au asupra propriei competente emotionale.

Emotiile negative si pozitive exprimate de adulti (in special parinti) si modul de reglare al acestor emotii sunt relationate cu competenta emotionala a copiilor. Adultii ( parinti, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea competentei emotionale a copiilor, prin ceea ce se numeste socializarea emotiilor.

Aceasta socializare a emotiilor copiilor se face prin trei modalitati:

-prin reactiile avute la emotiile exprimate de copil;

-prin discutiile despre emotii;