Omul nu se naste P, ci devine P.
La nastere el este un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in timp sub influenta nenumaratilor factori.
Procesul constituirii P incepe din primele zile ale copilariei si continua toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.
Desi procesul structurarii si reimprospatarii P se produce de-a lungul vietii individului, exista, totusi, unele perioade, unele varste cand el cunoaste o mai mare accentuare.
Specialistii considera ca in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a premiselor P, pentru ca in adolescenta P sa fie in linii mari constituita deoarece dispune de toate laturile si chiar de maturizarea relatiilor dintre ele.
structura interna factorii externi, de mediu.
(KURT LEWIN (1936) distinge 3 nivele de structurare a P: n. structurilor primare insuficient diferentiate, fara conexiuni interne intre elementele componente; n. structurilor semi-dezvoltate - caracterizate prin diferentierea interioara a elementelor componente si specifice fiecarui subsistem, prin relatii corelative intre acestea, prin sporirea gradului lor de functionalitate; n. structurilor dezvoltate pp. individualizarea subsistemelor psihologice ale P (cognitive, afectiv-motivationale, volitive), amplificarea conexiunilor de tip reglator intre ele, integrarea lor succesiva intr-o structura functional-echilibrata. (In 1988, ZLATE fiind solicitat sa elaboreze un material referitor la adolescenta a propus un set de 10 criterii ca fiind relevante pentru definirea P.
Omul devine P atunci cand: devine constient de lume, de altii, de sine Esentiala este ultima forma de constiinta, ea fiind o formatiune psihica extrem de complexa ce permite individului sa-si dea seama cine este si ce este, ce reprezinta pentru sine si pentru altii, ce scopuri si idealuri are, ce-si propune sa devina.
Asa-numita, prima nastere a P este legata de cei mai multi autori de momentul cristalizarii Cs de sine care, concomitent cu tendinta de independenta si autodelimitare, pp. si raportarea critica la propriile acte de conduita, la propriile dorinte si placeri prin compararea cu altii: aplicarea la sine a acelorasi criterii, conditii si ingradiri (respectiv permisiuni pe care individul le aplica altora) (M. GOLU) isi elaboreaza un sistem propriu, personal de reprezentari, conceptii, motive, scopuri, atitudini, convingeri in raport cu lumea si cu sine Ceea ce conteaza este legarea si sudarea lor intr-un sistem.
Conteaza conceptiile, ideile si convingerile personale izvorate din traiectoria propriei vieti si experiente.
desfasoara activitati socialmente utile si recunoscute Numai asemenea activitati permit insertia optima a individului in societate, practicarea unor comportamente dezirabile sub raport social, asumarea responsabilitatii ...
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
