Tema de faţă ne ajută să înţelegem care este importanţa pe care trebuie să o acordăm memoriei şi cât de mult ne afectează o dereglare a funcţiilor mnezice.
Am ales acest subiect pentru a face apel la atenţia celor din jur, pentru a arăta cât de important este să fim echilibraţi mental şi cât de rău este să pierdem acest echilibru, din cauza mai multor factori. Este important să lucrăm pe aceste subiecte, să aflăm mai multe detalii despre diferitele tulburări ale funcţiei mnezice, pentru ca, ulterior, să ne putem descurca şi să putem înţelege oamenii cu aceste tulburări, fără să îi ocolim şi fără să îi încadrăm într-o arie mai puţin accesibilă, aşa cum fac majoritatea oamenilor, care nu acordă atenţia necesară acestor subiecte dificile. Întâlnim, aproape zilnic, oameni cu astfel de tulburări şi ne schimbăm înfăţişarea, luând o altă postură şi punând întrebări diverse sau făcând afirmaţii, precum: „ce prost stă cu memoria”, „nu poate să ţină minte nici măcar două cuvinte?!” etc. Toate acestea pentru că nu toţi ştiu ce înseamnă Alzheimer, demenţă, schizofrenie, amnezie ş.a.m.d. sau ştiu, dar nu acordă importanţă acestora, incluzându-le în categoriile „tabu”.
Aşa cum am spus, vorbim despre memorie şi despre tot ce o declanşează, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ.
Memoria este procesul psihic cognitiv de memorizare (encodare), stocare (reţinere, depozitare) şi reactualizare a informaţiilor şi trăirilor noastre.
Memoria este o capacitate psihică absolut necesară, fără de care viaţa ar fi practic imposibilă. Pentru a înţelege această caracteristică esenţială a ei, să ne imaginăm, pentru o clipă, ce s-ar întâmpla fără memorie: omul ar trăi într-un continuu prezent, fără trecut, dar şi fără viitor, numai sub influenţa datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul său fiind haotic, spontan, fără stabilitate şi finalitate, fără durabilitate în timp; totul ar părea absolut nou şi necunoscut. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul că ea este implicată în marile comportamente ale vieţii omului: cunoaştere şi învăţare, înţelegere şi rezolvare de probleme, inteligenţă şi creativitate, ea asigurând continuitatea vieţii psihice a individului.
Orice afecţiune, chiar şi gripa, poate afecta capacitatea de memorare a creierului. Atunci când sistemul imunitar se luptă cu o anumită afecţiune sau atunci când o persoană se confruntă cu o durere persistentă, capacitatea de concentrare este afectată, şi prin urmare, apar şi problemele de memorie. Există mai multe tipuri de tulburări de memorie care afectează activitatea zilnică a oricărui individ, printre acestea aflându-se: boala Alzheimer, amnezia, amnezia disociativă, ateroscleroza, tumori craniene, Sindromul de oboseală cronică, depresia, schizofrenia, boala Parkinson, demenţa, afazia, Sindromul de stres posttraumatic, Coreea lui Huntington, tulburare de personalitate multiplă.
1. Boala Alzheimer
Boala Alzheimer este o boală cerebrală degenerativă primară, cu etiologie necunoscutp, având trăsături caracteristice neuropsihologice şi neurochimice. Debutul este, deobicei, insidios şi progresiv, în decursul mai multor ani. Debutul poate avea loc la mijlocul vieţii adulte sau chiar mai devreme ( Alzheimer cu debut presenil ), dar incidenţa este mai mare în ultima parte a vieţii. Boala este marcată de un declin mental devastator : funcţiile intelectuale, limbajul, memoria şi capacitatea de judecată.
Cauzele care provoacă boala Alzheimer nu se cunosc, dar este posibil să existe mai multe cauze. Câteva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori), în principal acetilcolina, ce permit neuronilor să funcţioneze normal. Desi majoritatea pacienţilor cu boala Alzeimer nu au în istoricul familial această boală, riscul de a face această boală este mai mare în cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer. Anumite studii au sugerat că zincul şi aluminiul ar avea un rol important în declanşarea bolii, dar acestea nu au fost susţinute prin dovezi care să susţină aceste teorii.
Simptome
Pierderea memoriei este, de cele mai multe ori, prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane în vârstă se îngrijorează atunci când apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele în varsta de 60-70 de ani este un
1. Neveanu, P.P. (1978). Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti.
2. Rusu, E.C. (2007). Psihologie cognitivă, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
3. Romila, A. (2003). Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale- Ediţia a IV-a, Revizuită, Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti.
4. Lăzărescu, M. (2016). ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament, Editura TREI, Bucureşti.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
