Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneitatii, devenind un, concept central in psihologie. Creativitatea a devenit una dintre cele mai fascinante probleme, depasind cu mult sfera psihologiei si patrunzand in cele mai diverse specialitatii stiintifice. Acest fapt are o dubla ipostaza: el a creat premisele abordarii multilaterale a creativitatii, a surprinderii cat mai multor aspecte ale ei, deci a intelegerii adecvate si profunde; a atras imprecizia termenilor utilizati, pulverizarea creativitatii intr-o multitudine de aspecte, adeseori contradictorii.
Unii psihologi formuleaza definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cu alte fenomene psihice (capacitati, aptitudini, rezolvare de probleme, inteligenta, etc. ). Pentru Guilford creativitatea si rezolvarea de probleme nu se deosebesc prin nimic intre ele.
Manualele recente de psihologie considera creativitatea, un caz particular al rezolvarii problemelor (Wittig) sau, un tip de rezolvare a problemelor (Papalia). Conceptul de creativitate isi are originea in cuvantul latin creare care inseamna zamislire, faurire, nastere.
Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea constituie un fenomen general uman, forma cea mai inalta a activitatii omenesti.
Din perspectiva ceva mai ingusta si mai specific psihologica, creativitatea apare in 4 acceptiuni importante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, potentialitate general umana, ca o capacitate si abilitate creativa; ca dimensiune complexa de personalitate.
Creativitatea ca produs Cei mai multi psihologi care au definit creativitatea s-au referit la caracteristicile produsului creator, ca note distinctive ale ei. Caracteristicile esentiale ale unui produs al activitatii umane care sa permita incadrarea acestuia in categoria produselor creatoare au fost considerate: noutatea si originalitatea lui - acest atribut al produsului creator a fost interpretat produsului creator (Newell, Shaw, Simon) - in sens restrans luand in considerare numai noutatea produsului pentru societate. (Al. Rosca) Distinctia atrage atentia asupra existentei unor planuri diferite ale creativitatii: unul primar, care conduce la noi adevaruri ce transforma universul semnificatiilor acceptate de cultura; altul secundar, care largeste doar adevarurile in cadrul acestui univers de semnificatii.
Irving Taylor a descris cel mai bine,, trecerea produsului creator din planul subiectiv in planul obiectiv. El a desprins 5 planuri ale creativitatii (expresiv, productiv, inventiv, inovator, emergent), diferentiate intre ele prin modul de raportare la atributul noutatii.
pe primele 3 planuri noul este legat de experienta de viata - noul a fost interpretat si dintr-o alta acc. impusa de necesitatea evaluarii raspunsurilor la testele de creativitate, si anume nou in sens de rar intalnit d. p. d. v. statistic. Unicitatea rasp. devine deci esentiala pentru considerarea lui ca fiind nou si original ...
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
