Copiii cu deficiențe mintale

Ca fiinta sociala, omul este dependent de ceilalti oameni. Aceasta dependenta inseamna, de fapt, ajutor, posibilitatea de a comunica si coopera. Acest lucru da nastere la sentimentul de apartenenta si solidaritate umana, precum si la sentimentul de securitate al individului. Din nefericire, insa, societatea actuala intimpina probleme de socializare si integrare a tuturor copiilor, incluzind, in special, copiii cu deficiente mintale, la care,cerintele speciale sunt multiple si care prezinta manifestari stabile de inadapatare la exigentele scolii si a societatii in general.Aceste inadaptari depind in mare masura si de perceptia sociala a lor, care nu este intotdeauna constant; ea variind de la societate la societate, furnizind semnificatii diferite, in functie de cultura si de valorile promovate. Multi oameni au reticente fata de acestea deoarece au o conceptie gresita despre ei: istoric determinata prin faptul ca de cele mai dese ori acesti oameni jucau rolul de cersetori sau lautari, omitindu-se pe deplin faptul ca identic ca orice persoana, ei sunt produsul unic al ereditatii lor si al mediului si sunt indivizi.

Rezolvarea problemelor de scolarizare, de pregatire profesionala, de asistenta medicala si sociala generate de deficienta mintala presupune colaborarea dintre medici, psihologi, psihopedagogi speciali, juristi si asistenti sociali, care pentru finalizarea actiunilor practice au nevoie de o definire unitara a deficientei mintale, care sa serveasca drept fundament teoretic in organizarea si derularea activitatilor de recuperare a deficientului mintal.

Intrucat deficienta mintala desemneaza o realitate complexa, un fenomen bio-psiho-social foarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare si de tulburarile asociate, termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un tablou clinic unitar si deci nu ii corespunde o unitate de ordin structural-functionala, biologic sau psihologic. Din aceste considerente este dificil de oferit un profil general al deficientului mintal.

Pornind de la aceste idei, mi-am propus sa fac un studiu mai aprofundat ce vizeaza problema psihopedagogica a copiilor cu deficiente mintale, astfel identificind si accentuind punctele forte in lucrul cu acesti copii, care mai apoi ar putea constitui aspecte importante ale noilor programe educationale in cadrul scolilor de viitor de tip incluziv.Aceasta avind o importanta mare din persepctiva integrarii socio-profesionale a persoanelor si inlaturarii mentalitatilor si prejudecatilor care constituie adevarate bariere in efortul de intelegere, acceptare si valorizare a repectivelor persoane.

CONCEPTE - CHEIE

- Coeficient de inteligenta(I.Q. - engl.) = raportul dintre varsta mintala (v. m.) a unui copil (apreciata prin metoda testelor) si varsta sa reala, cronologica (v. c.). Conceptul ii apartine lui W. Stern (1912) si se

bazeaza pe formula de calcul: IQ = v. m / v. c. X 100. Se presupune ca deficienta intelectuala incepe sub 70, iar inteligenta superioara deasupra unui IQ de 130, valori valabile pentru persoanele care apartin aceluiasi grup social care a furnizat esantionul utilizat pentru etalonarea testelor.

- Compensare = actiune de contrabalansare a unei deficiente. Este un proces psihologic, adesea inconstient, care consta in a compensa un deficit (infirmitate), real sau imaginar (presupus) printr-un

comportament secundar, bine adaptat la realitate (compensare senzoriala = compensarea pierderii unui simt - ex. auz - prin dezvoltarea altui/ altor simturi - ex. vaz, tact).

- Debilitate mintala = formeaza grupa de deficienta mintala usoara, cu un coeficient de inteligenta intre 50 - 70/80, deficientii cu acest grad fiind recuperabili pe plan scolar, profesional, social, educabili,

perfectibili, adaptabili pe planul instructiei, educatiei si exigentelor societatii.

- Idiotie = deficienta mintala profunda; se defineste dupa criteriul capacitatii de autoprotectie, adica al capacitatii individului de a raspunde de propria securitate in viata de toate zilele, fiind incadrata in

grupa deficientelor mintale cu importante tulburari organo-vegetative, senzorio-motrice si instinctive. Idiotul nu este decat o persoana cu deficit mintal, incapabila sa vegheze asupra propriei sale sigurante in viata cotidiana, dezvoltarea sa intelectuala oprindu-se la un nivel inferior celui de 3 ani, pe fondul unui IQ situat sub 20.

- Imbecilitate = stare mintala deficitara ireversibila; consta in incapacitatea de a utiliza si intelege limbajul scris-citit (fara ca acest lucru sa fie consecinta unei tulburari vizuale, auditive, sau motrice etc.) si de a avea grija de propria-i intretinere. Coeficientul de inteligenta asociat acestei forme de deficiente variaza la diferiti autori intre 20 - 55/60, in timp ce varsta mintala atinsa de un imbecil se situeaza in intervalul 3 - 7 ani.

- Intelect liminar = forma de handicap mintal care acopera zona de granita dintre normal si patologic, cand vorbim despre un decalaj intre varsta mintala si varsta cronologica de 2 ani, 2 ani si jumatate la 10 ani, decalaj care va creste treptat pana la 5 ani la 15 ani. Caracteristic pentru handicapul liminar este plafonarea intelectuala la varsta de 10-12 ani (nivelul clasei a V-a).

- Pseudodebilitate = termen aplicat unei categorii heterogene de cazuri (copii afectati de masive carente culturale, afective, instabilitate psihomotorie, faze pre si post-critice epileptice, lentoare patologica in

gandire etc.) care pot fi diagnosticati ca debili mintal daca se iau in considerare IQ si performantele scolare ale acestora.

- Recuperare = modalitate de interventie care se refera la restabilirea, refacerea sau reconstituirea unei functii umane, plecandu-se de la premisa ca aceasta s-a pierdut. Scopul recuperarii consta, asadar, in

valorificarea la maxim a posibilitatilor individului handicapat, functiile psiho-fizice nealterate trebuind antrenate pentru a prelua activitatea functiilor afectate.

1. DELIMITARI CONCEPTUALE SI TEORII EXPLICATIVE ASUPRA DEFICIENTILOR MINTALE

Deficienta mintala, una dintre disfunctiilepsihice majore, este o notiune inca nedefinita cu precizie, implicind numeroase aspecte de natura medicala, psihologica, pedagogica, sociologica si chiar juridica. Dificultatea este determinata de clasarea acestei disfunctii psihice intr-o grupa extrem de eterogena din cauza diversitatii etiologice, diferentilor de gravitate si deficientilor supraadaugate care o insotesc. In general, prin deficineta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standartele de convetuire sociala dintr-un anumit areal cultural, ceea ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si inferioritate , exprimata printr-o stare de handicap in raport cu ceilalta membri ai comunitatii din care face parte. Deficienta mintala este inteleasa ca o eficienta globala care influienteaza semnificativ adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectind intreaga personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrice, adaptativ-comportamentala.

- ENACHESCU C, "Igiena mintala si recuperarea bolnavilor psihic", Ed.Medicala, Bucuresti, 1979.

- GHEGUT , A. , "Sinteze de Psihopedagogie Speciala.Ghid pentru concursuri si examene de obtinere a gradelor didactice", Ed. POLIROM, 2005

- LAROUSSE, Dictionar de psihiatrie si psihopatologie clinica,Ed.Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998.

- PAUNESCU C., Copilul deficient. Cunoasterea si educarea lui, Ed.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1983.

- SCHIOPU U., "Dictionar de psihologie", Ed. Babei, Bucuresti, 1997

- VERZA E. (coord.), "Elemente de psihopedagogia handicapatilor", Ed. Universitatii Bucuresti, 1990.

- http://facultate.regielive.ro

- http://scribd.com