Consecințele destrămării căsniciei

Familia creștină e un organism viu, binecuvântat de Dumnezeu, care are arme puternice pentru a se putea împlini scopul pentru care a fost creată: credința în Dumnezeu, rugăciunea soților unul pentru celălalt și a părinților pentru copii și harul primit prin Taina Cununiei de la Dumnezeu.

Familia este sanctuarul unei vieți fericite în doi. Nici familiile creștine ortodoxe nu sunt scutite de ispite, încercări și furtuni ce pândesc orice familie obișnuită. Aproape toate familiile trec prin aceleași greșeli în viață, unele într-o măsură mai mare, altele într-o mai mică măsură.

Venirea în lume a Mântuitorului Hristos a schimbat viziunea asupra valorii omului și a deschis o cale nouă pentru nimicirea răului care constă într-o îndatorire vie și o dorință arzătoare pentru salvarea sufletului semenului său, mai ales dacă e vorba despre un soț. Iubirea transformă iertarea dintr-o simplă trecere cu vederea și o ignorare a greșelii pe care a săvârșit-o un soț, într-o iertare creatoare. Păcatul se opune și harului primit la Taina Cununiei și dragostei dintre soți. Cunoașterea Sfintelor Taine și înlăturarea egoismului stau la baza nimicirii păcatului. Dumnezeu trimite harul iertării acolo unde există iubire.

Astfel, unele familii reușesc să depășească cu succes dificultățile, se călesc în ele, în urma cărora dobândesc o și mai mare dragoste. Alte familii, din păcate, se frâng.

Există trei mari coordonate pe care se sprijină familia, în lipsa cărora se ajunge la fisurarea sau chiar distrugerea căsniciei: relația tinerilor cu Biserica până la momentul căsătoriei, fecioria înainte de căsătorie și purtarea crucii sau disponibilitatea spre jertfă în cadrul căsătoriei.

Tinerii crescuți în Cuvântul lui Dumnezeu, în Biserică, în anticamera Împărăției lui Dumnezeu, au avantajul că privesc lumea și o înțeleg din perspectiva Ortodoxiei. Ei se deprind cu învățăturile Bisericii și își hrănesc sufletul și mintea cu valori precum rugăciunea, înfrânarea, iertarea și sinceritatea. Aceștia înțeleg și simt că nu pot trăi o viață din care să lipsească Hristos și dobândesc o maturitate în relațiile interumane.

Într-o relație construită pe păcat și neglijarea valorilor veșniciei nu se poate garanta pacea și bucuria. În aceste condiții, după mai multe relații eșuate, se formează în cele din urmă căsnicii între oameni răniți și cu rezervele iubirii epuizate. Acest ”bagaj” cu care se intră în căsnicie este greu de dus împreună cu celelalte greutăți întâmpinate pe parcursul vieții. Fecioria înainte de căsătorie garantează că energia iubirii sincere este păstrată în interiorul căsniciei. Părintele Ilie Moldovan spunea că o familie își alimentează fidelitatea conjugală din cumințenia pe care au deprins-o cei doi parteneri de viață până la nuntă.

Fiecare membru al familiei nou formate are un mod de viață format din copilărie și adolescență. Dacă acest mod de a fi nu este conform cu starea de jertfelnicie, trebuie efort pentru a putea renunța la obiceiurile rele înrădăcinate. Strădania de a renunța la obișnuințele zilnice în favoarea grijii pentru persoana de alături, activitățile zilnice realizate în doi, cumulate cu darul lui Dumnezeu oferit familiei -pruncii- fac să crească iubirea dintre soți și să se adâncească permanent în drumul ei spre mântuire. Astfel se preschimbă egoismul fiecăruia dintre soți în iubire jertfelnică spre celălalt.

Așteptările nerealiste nutrite de unul sau chiar de ambii parteneri de căsătorie pot constitui un factor ce duce la probleme greu de gestionat, urmate de o destrămare a căsniciei. Modalitatea defectuoasă de petrecere a timpului liber prin vizionarea de filme, programe tv, citirea revistelor și romanelor de dragoste cu mare succes la public, accesarea canalelor de socializare prin care persoanele înconjurătoare își expun în mod nerealist realizările, pot crea speranțe și visuri ce diferă mult de viața reală. În momentul în care aceste speranțe și visuri nu se pot împlini, o persoană poate cădea în deznădejde, se poate simți nesatisfăcută, neprețuită.

Când între membrii căsniciei există o stare de tensiune foarte puternică, este posibil să apară sentimentul că încheierea căsniciei este lucrul cel mai ușor de făcut. Deși divorțul a devenit o practică uzuală, s-a observat că acesta are o multitudine de repercusiuni asupra multor persoane divorțate și a familiilor lor. Chiar dacă în multe țări s-a observat o tragică creștere a numărului de familii destrămate, studii recente arată că un procent ridicat din totalul persoanelor care au divorțat regretă această ruptură. Unii dintre aceștia ajung să sufere mai mult din cauza unor probleme de sănătate, atât pe plan fizic, cât și mintal, decât cei care rămân căsătoriți. Starea de confuzie și nefericirea copiilor ai căror părinți au divorțat durează, adesea, ani de zile. Părinții și prietenii familiilor destrămate suferă și ei.

Destrămarea căsniciei nu se întâmplă brusc. De obicei, apar unele semne de avertizare. Problemele neînsemnate dintr-o căsnicie pot crește odată cu trecerea timpului, până când ajung insuportabile. Însă, dacă aceste probleme sunt rezolvate prompt, în multe cazuri ruptura conjugală se poate evita.

”Destrămarea căsniciei reprezintă un grav atentat la organismul viu - familia”. Dar dacă totuși se ajunge la sfârșitul căsniciei, analiza consecințelor divorțului trebuie făcută.

Din punct de vedere emoțional, divorțul are consecințe în rândul tuturor membrilor familiei, atât la nivelul familiei în format restrâns (soții și copiii lor), cât și la nivelul familiei extinse (părinți, frați și surori, bunici și alte rude mai îndepărtate ale celor doi soți), chiar și la nivelul întregii comunități bisericești (duhovnic, preoții și credincioșii parohiei ce-i cunosc pe cei doi soți), cu toții sunt afectați mai mult sau mai puțin de situația neplăcută în care se află cei divorțați.

Implicațiile păcatului înainte și în timpul destabilizării căsniciei se evidențiază mai ales după ce căsnicia se destramă. Dacă înainte de destrămarea căsniciei păcatul lua forma adulterului, violenței fizice, verbale și psihice, a mândriei, a iubirii de avuție, după producerea tragicului eveniment păcatul ia forma desfrânării, a crimei sau a sinuciderii, forma dependenței de plăceri precum alcool, țigări, droguri, mânie, boli nervoase, stări de neliniște și angoase de tot felul, patimi ce nu erau existente înainte.

Pe toate scalele traumatizării psihoafective divorțul apare pe locul al doilea după moartea unei persoane foarte iubite. Deși pare un eveniment banal, s-a dovedit a fi un proces mult mai profund.

Dacă evenimentul divorțului este asemănat cu evenimentul morții unei persoane foarte iubite, atunci se poate spune că etapele parcurse în perioada de doliu sunt asemănătoare cu etapele parcurse după producerea unui divorț: negarea, confuzia sau dezorganizarea, furia, depresia și acceptarea.

https://doxologia.ro/casatorie/familia-ortodoxa-are-arme-puternice-credinta-rugaciunea-harul

https://scararai.tripod.com/frame.htm

https://ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/patristica/familia-crestina-iubirea-desavarsita-este-darnica-87243.html

https://www.thriveglobal.ro/stories/trauma-divortului-pentru-cei-doi-parteneri/

https://www.codulcivil.ro/

https://doxologia.ro/casatorie/divortul-care-sunt-urmarile

https://legeaz.net/dictionar-juridic/efectele-divortului

https://consultantarapida.ro/consecintele-casatoriei/

https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/efectele-divortului-cu-privire-la-raporturile-dintre-parinti-si-copiii-lor-minori-codul-civil?dp=gu3dmnbxhazti

https://www.psihoterapeut-bucuresti.ro/cuplu/impactul-divortului-asupra-mamei-si-copilului.html

Constantin Păunescu, ”Agresivitatea și condiția umană”, Editura Tehnică, București, 1994, p96-97

Pr. Prof. Ilie Moldovan,” În Hristos și în Biserică - Iubirea taina căsătoriei, Teologia iubirii I”, Alba Iulia, 1996

Pr. Prof. Ilie Moldovan,” În Hristos și în Biserică - Adevărul și frumusețea căsătoriei, Teologia iubirii II”, Alba Iulia, 1996

http://astecomedical.ro/copil-sanatos/articole-copil-sanatos/divort