Caracterologia Embriogenetica Dezvoltata De N Pende

N. Pende (1883-1955) a ordonat si largit sistemul tipologic dezvoltat de C. Viola. Si el a acceptat relatia importanta dintre forma corporala (morfologica) si functionalitatea implicata in caracter. In linii mari, N. Pende a consolidat sistemul lui C. Viola, validand scoala constitutionalista. Pende a lucrat singur pana in 1929, apoi, mai ales dupa 1950, a strans in jurul sau 26 de colaboratori. A retinut din tipologia lui C. Viola opozitia anabolism- catabolism, de asimilare sau de cheltuire de energie, ca dominante in folosirea nutritiei. Fiecare din aceste caracteristici, au, dupa Pende, ca suport, si tonicitatea organico-metabolica, exprimata, mai ales, prin dominatiile hormonal- grandulare. Numai ca, fata de teoria umorilor hippocratice, sistemul umoral modern este foarte vast si complex. Pende s-a referit la functionalitatile dominante si convergente, si divergente ale tiroidei si paratiroidei, suprarenalelor, a glandelor genitale, ale timusului. La acestea, a adaugat dominatia relativa de influenta, mai accentuata, fie a sistemului nervos simpatic, fie a celui parasimpatic, cu functionalitatile lor specifice. Prin toate acestea, Pende a marit numarul de variabile implicate in structurile tipologice umane, si a alimentat ideea complexitatii lor, si a posibilitatii de a crea un suport cauzal, acestei complexitati. In acelasi timp, Pende a simplificat la maximum variabilele biometrice, retinand, mai ales, cotienul de largime, la care a trecut impartirea staturii la perimetrul toracic si cotienul de lungime, calculat prin impartirea valorii staturale la greutatea corporala. A calculat aceste valori pentru toate varstele, de la nastere pana la batranete. Prin foarte numeroase masuratori, a intocmit tabele statistice, cu valori medii, privind aceste variabile. Si aceste tabele, au devenit de referinta pentru o prima diagnosticare de particularitati individuale (diferentiale). In continuare, N. Pende a retinut, in mare, impartirea lui C. Viola. Braditipul l-a numit, totusi, brevilin, iar longitipului I-a pastrat denumirea de longitip. In ceea ce priveste tipul brevilin, Pende a facut o prima diferentiere in: brevilinul stenic si brevilinul astenic.

Brevilinii stenici au o talie nu prea inalta, ceva peste medie. Echilibrul general neurohormonal creeaza anumite aspecte caracteristice functionale generale, cu efecte de reflux psihic, si cu anumite fragilitati si tendinte patologice. Ca atare, schema lui Viola, explicativ- cauzala, ca si, algoritmul de analiza, sunt incluse in sistemul lui N. Pende. In acest context, brevilinii au o dominanta relativ diferita, din punct de vedere neurohormonala, fie privind hormonii genitali, fie cei suprarenali. Brevilinii astenici pot fi recunoscuti cu variantele lor, dupa dezvoltarea evidenta a trunchiului, a sistemului genital, a celui osteoligamentos, si cardio- arterial, care le confera o anumita fragilitate potentiala patologica, in cazuri de suprasolicitari si tensiuni prea numeroase si ...