Caracterologia Diferențială Embriogenetică Modelul Lui M Martin

Obsesia caracteristicilor morfologice, ca predictive, pentru dezvoltarea diferentiala, cu anumite potente prescriptibile, a generat, inca o serie de preocupari explicative, cauzale.

Cercetarile embriogenetice au inceput sa fie abordate, dinspre efectele, pe care le-ar putea determina in evolutia destinului adaptativ specific al fiecarei persoane. Biologia genetica, domeniu fascinant, a creat unele precizari privind geneza morfologica. Hunter, Hooton, Pierre Naville, dar si W. M. Sheldon au facut aprecieri tot mai mari in acest domeniu. Dintre toti, insa, pe noi ne intereseaza pentru moment M. Martiny. N. Pende, a lucrat cu Martiny, care, a preluat cele patru biotipologii conturate de Pende, in complicatul sau sistem caracterologic.

Martiny a plecat, insa, de la embriogeneza, adica, de la faptul ca, fiecare din cele trei foite embrionare (endoblast, ectoblast, mezoblast) sunt puncte de plecare, pentru diferite structuri morfologice, in mod constant. Ca atare, forma definitiva morfologica, atat de sugestiva pentru interpretari caracterologice potentiale si virtuale, are momente, si izvoare de geneza diferentiate.

Ectoblastul da nastere, precum se stie: creierului, componentelor neuronale, ganglionilor cerebrali, anexelor centrale ale organelor de simt (reprezentarea corticala a analizatorilor), nervilor, substantei mielinice, epifizei, hipofizei posterioare, sistemului simpatic, aparatului olfactiv, vizual, auditiv, hipofizei anterioare, organelor gustative, faciale, pielii, etc.

Mezoblastul da nastere: mezectoblastului, lamelelor laterale, mezenchimului cu celule fixe, si mobile de aparare, muschilor striati si netezi, tesutului conjunctiv, muschilor, cartilajelor sistemului osteo- articular, inimii, vaselor arteriale, venelor, limfaticului, sangelui, ganglionilor sistemului reticidotelial, rinichilor, organelor genitale cu doua grupuri de glande: corticosuprarenale si genitale.

Endoblastul primitiv este la originea: tubului digestiv, a farinxului, amigdalelor, timusului, parotidelor, tiroidelor, plamanilor, ficatului, pancreasului, mucoasei esofagiene, colonului, nenumaratelor glande ale acestuia, ficatului si pancreasului. Asadar, exista o implicatie primara si originara, a foitelor embrionare germinative, si a modului, in care, se dezvolta, ca dominanta, inca, din perioadele prenatale. In conformitate cu structurile morfologice, se dezvolta si constituie diferitele functionalitati dominante organice, si, legate de ele, diferite apetituri, satietati si influente ulterioare ale acestora. Dominatia de forta, a uneia sau a alteia dintre foitele germinative, exprimate prin structurile morfologice exterioare, dar si prin functionalitatea organelor interne si a dominatiei dintre ele, au devenit pentru M. Martiny, subiect de gandire si de structurare, a unei tipologiii embriogenetice cauzale.

Mezoblastul coincide cu longilinul stenic, descris de Pende.

Ectoblastul coincide cu longilinul astenic.

In fine cordoblastul, ca un al ...