Interfata dintre structura interna, profunda a caracterului si conduita manifesta o constituie subsistemul atitudinal. Atitudinea reprezinta componenta fundamentala a caracterului.
Ea este o constructie psihica, sintetica ce reuneste elemente intelectuale, afective, volitive.
Ea se constituie prin organizarea selectiva, relativ durabila a unor componente psihice diferite-cognitive, motivationale-afective si determina modul in care va raspunde si actiona o persoana intr-o situatie sau alta.
Atitudinea este invariantul de baza caruia individul se orienteaza selectiv, se autoregleaza preferential, se adapteaza evoluand.
Doar orientarea constienta, deliberata, sustinuta de o functie interpretativa, generalizata, valorizatoare, justificativa, doar reactia stabila, generalizata, proprie sb. si intemeiata pe convingerile lui puternice traduce o atitudine.
Ea este un fel de dispozitie latenta a individului, o, variabila ascunsa, de a raspunde sau actiona intr-o maniera sau alta la o stimulare a mediului.
Dupa T. M. NEWCOMB, atitudinea reflecta forma in care experienta anterioara este acumulata, conservata si organizata la individ, cand acesta abordeaza o situatie noua.
Atitudinea apare ca veriga de legatura intre starea psihologica interna dominanta a persoanei si multimea situatiilor la care se raporteaza in contextul vietii sale sociale.
De aici putem deduce si caracteristicile principale ale atitudinii: directia sau orientarea, data de semnul pozitiv (favorabil) sau negativ (nefavorabil) al trairii afective fata de obiect (situatie): atitudinea pozitiva imprima persoanei tentinta de a se apropia de obiect in vreme ce atitudinea negativa creeaza o tendinat opusa, de indepartare; gradul de intensitate, care exprima gradatiile celor 2 segmente ale trairii pozitiv si negativ - trecand prin punctul neutru 0; (Dinamica atitudinii este conditionata de caracteristicile obiectului de referinta, care dupa T. M. Newcomb sunt: dimensionalitatea, constand in numarul si varietatea elementelor care-l compun, mergand de la stimulii unidimensionali pana la cei mai complexi, cum sunt cei socioumani; suprafata sau intinderea comprehensibila a obiectului, canstand in numarul de insusiri accesibile observatiei si intelegerii, fata de care sb. a reusit sa-si formeze o atitudine definita si generalizata; centralitatea psihologica a obiectului pentru sb. socialitatea care rezida in aceea ca, obiectele sociale (celelalte persoane) reprezinta principala sursa de formare a atitudinilor.
(In forma lor obiectiva de comportament atitudinile nu sunt altceva decat relatiile, iar relatiile interiorizate apar ca atitudini.
Measiscev arata ca atitudinile contin 2 segmente esentiale: cel incitativ-orintativ, implicit selectiv-evaluativ; segmentul efector, executiv, preponderent operational; Numai unitatea lor asigura unitatea caracterului.
Cele 2 segmente ale atitudinii traduc in limbaj stiintific definitia populara a ...
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
